7 definiții pentru ambulacru

ambulácru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr ambulacre] Organ tubular subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echimodermelor și care servește la locomoție, respirație și pipăit.

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.

ambulácru (-la-cru) s. n., art. ambulácrul; pl. ambulácre

ambulácru s. n. (sil. -cru), art. ambulácrul; pl. ambulácre

AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre].

AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre)

Intrare: ambulacru
ambulacru substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambulacru ambulacrul
plural ambulacre ambulacrele
genitiv-dativ singular ambulacru ambulacrului
plural ambulacre ambulacrelor
vocativ singular
plural

ambulacru

  • 1. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN

etimologie: