6 definiții pentru ambulacru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambulácru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr ambulacre] Organ tubular subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echimodermelor și care servește la locomoție, respirație și pipăit.

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.

AMBULÁCRU, ambulacre, s. n. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit. – Din fr. ambulacre.

AMBULÁCRU s.n. Mic tub terminat cu o ventuză, servind ca organ de locomoție la echinoderme. [< fr. ambulacre].

AMBULÁCRU s. n. tub mic terminat cu o ventuză, organ de locomoție la echinoderme. (< fr. ambulacre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambulácru (-la-cru) s. n., art. ambulácrul; pl. ambulácre

ambulácru s. n. (sil. -cru), art. ambulácrul; pl. ambulácre

Intrare: ambulacru
ambulacru substantiv neutru
  • silabație: -la-cru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambulacru
  • ambulacrul
  • ambulacru‑
plural
  • ambulacre
  • ambulacrele
genitiv-dativ singular
  • ambulacru
  • ambulacrului
plural
  • ambulacre
  • ambulacrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambulacru

  • 1. Organ în formă de tub subțire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor și servind la locomoție, respirație și pipăit.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN

etimologie: