ambreiere sf [At: LTR / V: ~iare / Pl: ~ri / E: ambreia] Cuplare a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.

AMBREIÉRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia. [Var.: ambreiáre s. f.] – V. ambreia.

AMBREIÉRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia. [Var.: ambreiáre s. f.] – V. ambreia.

ambreiére (-bre-ie-) s. f., g.-d. art. ambreiérii; pl. ambreiéri

ambreiére s. f. (sil. -bre-ie-), g.-d. art. ambreiérii; pl. ambreiéri

AMBREIÉRE s.f. Cuplarea unui motor cu organele de mașină pe care trebuie să le pună în mișcare. [Var. ambreiare s.f. / < ambreia].

ambreia vt [At: LTR / P: ~bre-ia / Pzi: ~iéz / E: fr embrayer] A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.

ambreiare sf vz ambreiere

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer.

AMBREIÁRE s. f. v. ambreiere.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer.

AMBREIÁRE s. f. v. ambreiere.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A face legătura între două organe de acționare ale unei mașini sau ale unui mecanism în timpul rotirii lor. A ambreia mașina. ◊ Absol. Bedros se așeză gîfîind la volan și ambreie. DUMITRIU, N. 264.

AMBREIÁRE, s. f. Manevră prin care se realizează cuplarea a două mecanisme, folosind ambreiajul; stabilire a legăturii între motor și piesele pe care acesta trebuie să le pună în funcțiune.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme, cu ajutorul ambreiajului. – Fr. embrayer.

AMBREIÁRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia.

ambreiá (a ~) (-bre-ia) vb., ind. prez. 3 ambreiáză, 1 pl. ambreiém (-bre-iem), imperf. 3 sg. ambreiá; conj. prez. 3 să ambreiéze; ger. ambreínd

ambreiá vb. (sil. -bre-ia) ind. prez. 1 sg. ambreiéz, 3 sg. și pl. ambreiáză, 1 pl. ambreiém (sil. -bre-iem), imperf. 3 sg. ambreiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ambreiéze; ger. ambreínd

A ambreia ≠ a debreia^[1]

AMBREIÁ vb. I tr. A cupla un motor cu organele de mașină pe care trebuie să le pună în mișcare. [Pron. -bre-ia, p.i. 3, 6 -iază, imperf. 3 -ia, conj. -ieze, ger. -eind. / < fr. embrayer].