ambreiere ambreiare

  • 1. Acțiunea de a ambreia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM
  • diferențiere Manevră prin care se realizează cuplarea a două mecanisme, folosind ambreiajul; stabilire a legăturii între motor și piesele pe care acesta trebuie să le pună în funcțiune.
    surse: DLRLC MDA2 DN

etimologie:

  • vezi ambreia.
    surse: DEX '09 MDA2 DN

ambreia ambreiat

  • 1. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN antonime: debreia 2 exemple
    exemple
    • A ambreia mașina.
      surse: DLRLC
    • Bedros se așeză gîfîind la volan și ambreie. DUMITRIU, N. 264.
      surse: DLRLC absolut

etimologie:

O definiție

ambreiáre sf vz ambreiere

Intrare: ambreiere
ambreiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR, DEX '09, DOOM 2, Ortografic, DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambreiere ambreierea
plural ambreieri ambreierile
genitiv-dativ singular ambreieri ambreierii
plural ambreieri ambreierilor
vocativ singular
plural
ambreiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
Surse flexiune: DLRM, DN, DEX '98, DEX '09
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambreiare ambreiarea
plural ambreieri ambreierile
genitiv-dativ singular ambreieri ambreierii
plural ambreieri ambreierilor
vocativ singular
plural
Intrare: ambreia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambreia ambreiere ambreiat ambreind singular plural
ambreia ambreiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambreiez (să) ambreiez ambreiam ambreiai ambreiasem
a II-a (tu) ambreiezi (să) ambreiezi ambreiai ambreiași ambreiaseși
a III-a (el, ea) ambreia (să) ambreieze ambreia ambreie ambreiase
plural I (noi) ambreiem (să) ambreiem ambreiam ambreiarăm ambreiaserăm, ambreiasem*
a II-a (voi) ambreiați (să) ambreiați ambreiați ambreiarăți ambreiaserăți, ambreiaseți*
a III-a (ei, ele) ambreia (să) ambreieze ambreiau ambreia ambreiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

22 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ambreiére sf [At: Ltr / V: -iare / Pl: ~ri / E: ambreia] Cuplare a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.

AMBREIÉRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia. [Var.: ambreiáre s. f.] – V. ambreia.

AMBREIÉRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia. [Var.: ambreiáre s. f.] – V. ambreia.

ambreiére (-bre-ie-) s. f., g.-d. art. ambreiérii; pl. ambreiéri

ambreiére s. f. (sil. -bre-ie-), g.-d. art. ambreiérii; pl. ambreiéri

AMBREIÉRE s.f. Cuplarea unui motor cu organele de mașină pe care trebuie să le pună în mișcare. [Var. ambreiare s.f. / < ambreia].

ambreiá vt [At: Ltr / P: -bre-ia / Pzi: -iéz / E: fr embrayer] A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer.

AMBREIÁRE s. f. v. ambreiere.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer.

AMBREIÁRE s. f. v. ambreiere.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A face legătura între două organe de acționare ale unei mașini sau ale unui mecanism în timpul rotirii lor. A ambreia mașina. ◊ Absol. Bedros se așeză gîfîind la volan și ambreie. DUMITRIU, N. 264.

AMBREIÁRE, s. f. Manevră prin care se realizează cuplarea a două mecanisme, folosind ambreiajul; stabilire a legăturii între motor și piesele pe care acesta trebuie să le pună în funcțiune.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme, cu ajutorul ambreiajului. – Fr. embrayer.

AMBREIÁRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia.

ambreiá (a ~) (-bre-ia) vb., ind. prez. 3 ambreiáză, 1 pl. ambreiém (-bre-iem), imperf. 3 sg. ambreiá; conj. prez. 3 să ambreiéze; ger. ambreínd

ambreiá vb. (sil. -bre-ia) ind. prez. 1 sg. ambreiéz, 3 sg. și pl. ambreiáză, 1 pl. ambreiém (sil. -bre-iem), imperf. 3 sg. ambreiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ambreiéze; ger. ambreínd

A ambreia ≠ a debreia

Formele din original (ambreea și debreea) sunt evident greșite. - gall

AMBREIÁ vb. I tr. A cupla un motor cu organele de mașină pe care trebuie să le pună în mișcare. [Pron. -bre-ia, p.i. 3, 6 -iază, imperf. 3 -ia, conj. -ieze, ger. -eind. / < fr. embrayer].

AMBREIÁRE s.f. v. ambreiere.

AMBREIÁ vb. tr. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mișcare. (< fr. embrayer)

A AMBREIÁ ~iéz tranz. (motoare) A cupla un mecanism care urmează a fi pus în mișcare cu ajutorul unui ambreiaj. [Sil. -bre-ia] /<fr. embrayer