2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

ambreiere sf [At: LTR / V: ~iare / Pl: ~ri / E: ambreia] Cuplare a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.

AMBREIÉRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia. [Var.: ambreiáre s. f.] – V. ambreia.

AMBREIÉRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia. [Var.: ambreiáre s. f.] – V. ambreia.

ambreiére (-bre-ie-) s. f., g.-d. art. ambreiérii; pl. ambreiéri

ambreiére s. f. (sil. -bre-ie-), g.-d. art. ambreiérii; pl. ambreiéri

AMBREIÉRE s.f. Cuplarea unui motor cu organele de mașină pe care trebuie să le pună în mișcare. [Var. ambreiare s.f. / < ambreia].

ambreia vt [At: LTR / P: ~bre-ia / Pzi: ~iéz / E: fr embrayer] A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.

ambreiare sf vz ambreiere

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer.

AMBREIÁRE s. f. v. ambreiere.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului. [Pr.: -bre-ia] – Din fr. embrayer.

AMBREIÁRE s. f. v. ambreiere.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A face legătura între două organe de acționare ale unei mașini sau ale unui mecanism în timpul rotirii lor. A ambreia mașina. ◊ Absol. Bedros se așeză gîfîind la volan și ambreie. DUMITRIU, N. 264.

AMBREIÁRE, s. f. Manevră prin care se realizează cuplarea a două mecanisme, folosind ambreiajul; stabilire a legăturii între motor și piesele pe care acesta trebuie să le pună în funcțiune.

AMBREIÁ, ambreiez, vb. I. Tranz. A realiza cuplarea a două mecanisme, cu ajutorul ambreiajului. – Fr. embrayer.

AMBREIÁRE, ambreieri, s. f. Acțiunea de a ambreia.

ambreiá (a ~) (-bre-ia) vb., ind. prez. 3 ambreiáză, 1 pl. ambreiém (-bre-iem), imperf. 3 sg. ambreiá; conj. prez. 3 să ambreiéze; ger. ambreínd

ambreiá vb. (sil. -bre-ia) ind. prez. 1 sg. ambreiéz, 3 sg. și pl. ambreiáză, 1 pl. ambreiém (sil. -bre-iem), imperf. 3 sg. ambreiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ambreiéze; ger. ambreínd

A ambreia ≠ a debreia[1]

  1. Formele din original (ambreea și debreea) sunt evident greșite. — gall

AMBREIÁ vb. I tr. A cupla un motor cu organele de mașină pe care trebuie să le pună în mișcare. [Pron. -bre-ia, p.i. 3, 6 -iază, imperf. 3 -ia, conj. -ieze, ger. -eind. / < fr. embrayer].

arată toate definițiile

Intrare: ambreia
  • silabație: am-bre-ia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambreia
  • ambreiere
  • ambreiat
  • ambreiatu‑
  • ambreind
  • ambreindu‑
singular plural
  • ambreia
  • ambreiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambreiez
(să)
  • ambreiez
  • ambreiam
  • ambreiai
  • ambreiasem
a II-a (tu)
  • ambreiezi
(să)
  • ambreiezi
  • ambreiai
  • ambreiași
  • ambreiaseși
a III-a (el, ea)
  • ambreia
(să)
  • ambreieze
  • ambreia
  • ambreie
  • ambreiase
plural I (noi)
  • ambreiem
(să)
  • ambreiem
  • ambreiam
  • ambreiarăm
  • ambreiaserăm
  • ambreiasem
a II-a (voi)
  • ambreiați
(să)
  • ambreiați
  • ambreiați
  • ambreiarăți
  • ambreiaserăți
  • ambreiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambreia
(să)
  • ambreieze
  • ambreiau
  • ambreia
  • ambreiaseră
Intrare: ambreiere
ambreiere substantiv feminin
  • silabație: am-bre-ie-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DEX '98, Ortografic, DOOM 2, DEX '09, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambreiere
  • ambreierea
plural
  • ambreieri
  • ambreierile
genitiv-dativ singular
  • ambreieri
  • ambreierii
plural
  • ambreieri
  • ambreierilor
vocativ singular
plural
ambreiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DN, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambreiare
  • ambreiarea
plural
  • ambreieri
  • ambreierile
genitiv-dativ singular
  • ambreieri
  • ambreierii
plural
  • ambreieri
  • ambreierilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ambreiere ambreiare

  • 1. Acțiunea de a ambreia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM
  • diferențiere Manevră prin care se realizează cuplarea a două mecanisme, folosind ambreiajul; stabilire a legăturii între motor și piesele pe care acesta trebuie să le pună în funcțiune.
    surse: MDA2 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi ambreia.
    surse: DEX '09 MDA2 DN

ambreia

  • 1. A realiza cuplarea a două mecanisme cu ajutorul ambreiajului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN antonime: debreia 2 exemple
    exemple
    • A ambreia mașina.
      surse: DLRLC
    • absolut Bedros se așeză gîfîind la volan și ambreie. DUMITRIU, N. 264.
      surse: DLRLC

etimologie: