ambrare

  • 1. Acțiunea de a ambra și rezultatul ei.
    surse: DN

etimologie:

  • ambra
    surse: DN

ambra

  • 1. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră.
    surse: DN
  • 2. A da culoarea ambrei.
    surse: MDN '00

etimologie:

Intrare: ambrare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambrare ambrarea
plural ambrări ambrările
genitiv-dativ singular ambrări ambrării
plural ambrări ambrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ambra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambra ambrare ambrat ambrând singular plural
ambrea ambrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambrez (să) ambrez ambram ambrai ambrasem
a II-a (tu) ambrezi (să) ambrezi ambrai ambrași ambraseși
a III-a (el, ea) ambrea (să) ambreze ambra ambră ambrase
plural I (noi) ambrăm (să) ambrăm ambram ambrarăm ambraserăm, ambrasem*
a II-a (voi) ambrați (să) ambrați ambrați ambrarăți ambraserăți, ambraseți*
a III-a (ei, ele) ambrea (să) ambreze ambrau ambra ambraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

4 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBRÁRE s.f. Acțiunea de a ambra și rezultatul ei. [< ambra].

ambrá vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. și pl. ambreáză

AMBRÁ vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer].

AMBRÁ vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei)