2 intrări
4 definiții
AMBRÁRE s.f. Acțiunea de a ambra și rezultatul ei. [< ambra].
ambrá vb., ind. prez. 1 sg. ambréz, 3 sg. și pl. ambreáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMBRÁ vb. I tr. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră. [< fr. ambrer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMBRÁ vb. tr. 1. a parfuma cu ambră. 2. a da culoarea ambrei. (< fr. ambrei)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: ambra
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) ambra | ambrare | ambrat | ambrând | singular | plural | ||
| ambrează | ambrați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ambrez | (să) ambrez | ambram | ambrai | ambrasem | |
| a II-a (tu) | ambrezi | (să) ambrezi | ambrai | ambrași | ambraseși | ||
| a III-a (el, ea) | ambrează | (să) ambreze | ambra | ambră | ambrase | ||
| plural | I (noi) | ambrăm | (să) ambrăm | ambram | ambrarăm | ambraserăm, ambrasem* | |
| a II-a (voi) | ambrați | (să) ambrați | ambrați | ambrarăți | ambraserăți, ambraseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | ambrează | (să) ambreze | ambrau | ambrară | ambraseră | ||
Intrare: ambrare
ambrare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ambrare | ambrarea |
| plural | ambrări | ambrările | |
| genitiv-dativ | singular | ambrări | ambrării |
| plural | ambrări | ambrărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)
ambrare
- 1. Acțiunea de a ambra și rezultatul ei.surse: DN
etimologie:
- ambrasurse: DN
ambra
- 1. A parfuma cu ambră; a da un miros de ambră.surse: DN
- 2. A da culoarea ambrei.surse: MDN '00
etimologie:
- limba franceză ambrer