7 definiții pentru ambivalență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambivalență sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr ambivalence] Existența simultană a două aspecte diferite.

AMBIVALÉNȚĂ, ambivalențe, s. f. Existență concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence.

AMBIVALÉNȚĂ, ambivalențe, s. f. Existență concomitentă a două aspecte diferite. – Din fr. ambivalence.

AMBIVALÉNȚĂ s.f. (Liv.) Existența concomitentă a două aspecte radical diferite. [< fr. ambivalence].

AMBIVALÉNȚĂ s. f. 1. existența concomitentă a două semnificații sau aspecte radical diferite. 2. stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii. (< fr. ambivalence)

AMBIVALÉNȚĂ f. Coexistență simultană a două aspecte (total) diferite sau opuse. /<fr. ambivalence


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ambivalénță s. f., g.-d. art. ambivalénței; pl. ambivalénțe

ambivalénță s. f. → valență

Intrare: ambivalență
ambivalență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambivalență
  • ambivalența
plural
  • ambivalențe
  • ambivalențele
genitiv-dativ singular
  • ambivalențe
  • ambivalenței
plural
  • ambivalențe
  • ambivalențelor
vocativ singular
plural

ambivalență

  • 1. Existență concomitentă a două aspecte diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN
  • 2. Stare psihologică a unui individ care denotă în același timp tendințe și trăiri contradictorii.
    surse: MDN '00

etimologie: