2 intrări

11 definiții

ambiguizát, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, -e / E: ambiguiza] (Liv) Care a devenit ambiguu.

AMBIGUIZÁT, -Ă, ambiguizați, -te, adj. Care a devenit ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.

AMBIGUIZÁT, -Ă, ambiguizați, -te, adj. Care a devenit ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.

ambiguizá vt [At: DEX2 / Pzi: -zéz / E: ambiguu + -iza] (Liv) A face să devină ambiguu.

AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.

AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.

*ambiguizá (a ~) (-gu-i-) vb., ind. prez. 3 ambiguizeáză

ambiguizá vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizéz, 3 sg. și pl. ambiguizeáză

AMBIGUIZÁ vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)

A AMBIGUIZÁ ~éz tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ~iza


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ambiguizá vb. I (livr.) A face să devină ambiguu ◊ „Propozițiile teoretice atât de limpezi în capitolul «Lectura și cărțile ei» riscă să fie ambiguizate astfel de o aplicație inadecvată [...]” Sc. 14 I 78 p. 4 (din ambiguu + -iza; DEX-S)

Intrare: ambiguiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambiguiza ambiguizare ambiguizat ambiguizând singular plural
ambiguizea ambiguizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambiguizez (să) ambiguizez ambiguizam ambiguizai ambiguizasem
a II-a (tu) ambiguizezi (să) ambiguizezi ambiguizai ambiguizași ambiguizaseși
a III-a (el, ea) ambiguizea (să) ambiguizeze ambiguiza ambiguiză ambiguizase
plural I (noi) ambiguizăm (să) ambiguizăm ambiguizam ambiguizarăm ambiguizaserăm, ambiguizasem*
a II-a (voi) ambiguizați (să) ambiguizați ambiguizați ambiguizarăți ambiguizaserăți, ambiguizaseți*
a III-a (ei, ele) ambiguizea (să) ambiguizeze ambiguizau ambiguiza ambiguizaseră
Intrare: ambiguizat
ambiguizat adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambiguizat ambiguizatul ambiguiza ambiguizata
plural ambiguizați ambiguizații ambiguizate ambiguizatele
genitiv-dativ singular ambiguizat ambiguizatului ambiguizate ambiguizatei
plural ambiguizați ambiguizaților ambiguizate ambiguizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

ambiguizat

  • 1. Care a devenit ambiguu.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

etimologie:

  • vezi ambiguiza
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

ambiguiza

  • 1. A face să devină ambiguu.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00

etimologie:

  • Ambiguu + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00