2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBIGUIZAT, -Ă, ambiguizați, -te, adj. Care a devenit ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.

AMBIGUIZAT, -Ă, ambiguizați, -te, adj. Care a devenit ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.

ambiguizat, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: ambiguiza] (Liv) Care a devenit ambiguu.

AMBIGUIZA, ambiguizez, vb. I. Tranz. A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.

ambiguiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: ambiguu + -iza] (Liv) A face să devină ambiguu.

AMBIGUIZA, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.

AMBIGUIZA vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)

ambiguiza vb. I (livr.) A face să devină ambiguu ◊ „Propozițiile teoretice atât de limpezi în capitolul «Lectura și cărțile ei» riscă să fie ambiguizate astfel de o aplicație inadecvată [...]” Sc. 14 I 78 p. 4 (din ambiguu + -iza; DEX-S)

A AMBIGUIZA ~ez tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ~iza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambiguiza (a ~) (desp. -gu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. ambiguizez, 3 ambiguizea; conj. prez. 1 sg. să ambiguizez, 3 să ambiguizeze

*ambiguiza (a ~) (-gu-i-) vb., ind. prez. 3 ambiguizea

ambiguiza vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizez, 3 sg. și pl. ambiguizea

Intrare: ambiguizat
ambiguizat adjectiv
  • silabație: -gu-i- info
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiguizat
  • ambiguizatul
  • ambiguizatu‑
  • ambiguiza
  • ambiguizata
plural
  • ambiguizați
  • ambiguizații
  • ambiguizate
  • ambiguizatele
genitiv-dativ singular
  • ambiguizat
  • ambiguizatului
  • ambiguizate
  • ambiguizatei
plural
  • ambiguizați
  • ambiguizaților
  • ambiguizate
  • ambiguizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambiguiza
  • silabație: am-bi-gu-i-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambiguiza
  • ambiguizare
  • ambiguizat
  • ambiguizatu‑
  • ambiguizând
  • ambiguizându‑
singular plural
  • ambiguizea
  • ambiguizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambiguizez
(să)
  • ambiguizez
  • ambiguizam
  • ambiguizai
  • ambiguizasem
a II-a (tu)
  • ambiguizezi
(să)
  • ambiguizezi
  • ambiguizai
  • ambiguizași
  • ambiguizaseși
a III-a (el, ea)
  • ambiguizea
(să)
  • ambiguizeze
  • ambiguiza
  • ambiguiză
  • ambiguizase
plural I (noi)
  • ambiguizăm
(să)
  • ambiguizăm
  • ambiguizam
  • ambiguizarăm
  • ambiguizaserăm
  • ambiguizasem
a II-a (voi)
  • ambiguizați
(să)
  • ambiguizați
  • ambiguizați
  • ambiguizarăți
  • ambiguizaserăți
  • ambiguizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambiguizea
(să)
  • ambiguizeze
  • ambiguizau
  • ambiguiza
  • ambiguizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambiguizat, ambiguizaadjectiv

  • 1. Care a devenit ambiguu. DEX '09 DEX '98 MDA2
etimologie:
  • vezi ambiguiza DEX '09 DEX '98 MDA2

ambiguiza, ambiguizezverb

  • 1. A face să devină ambiguu. DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00
etimologie:
  • Ambiguu + sufix -iza. DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.