opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMBIGUIZARE, ambiguizări, s. f. Faptul de a ambiguiza. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.

ambiguizare sf [At: DEX2 / P: ~gu-i~ / Pl: ~zări / E: ambiguiza] Dobândire a unui caracter ambiguu.

AMBIGUIZARE, ambiguizări, s. f. (Livr.) Faptul de a ambiguiza. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.

AMBIGUIZA, ambiguizez, vb. I. Tranz. A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.

ambiguiza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: ambiguu + -iza] (Liv) A face să devină ambiguu.

AMBIGUIZA, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.

AMBIGUIZA vb. tr. a da un caracter ambiguu. (< ambiguu + -iza)

ambiguiza vb. I (livr.) A face să devină ambiguu ◊ „Propozițiile teoretice atât de limpezi în capitolul «Lectura și cărțile ei» riscă să fie ambiguizate astfel de o aplicație inadecvată [...]” Sc. 14 I 78 p. 4 (din ambiguu + -iza; DEX-S)

A AMBIGUIZA ~ez tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ~iza

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambiguizare s. f., g.-d. art. ambiguizării; pl. ambiguizări

ambiguiza (a ~) (desp. -gu-i-) vb., ind. prez. 1 sg. ambiguizez, 3 ambiguizează; conj. prez. 1 sg. să ambiguizez, 3 să ambiguizeze

*ambiguiza (a ~) (-gu-i-) vb., ind. prez. 3 ambiguizează

ambiguiza vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizez, 3 sg. și pl. ambiguizează

Intrare: ambiguizare
ambiguizare substantiv feminin
  • silabație: -gu-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambiguizare
  • ambiguizarea
plural
  • ambiguizări
  • ambiguizările
genitiv-dativ singular
  • ambiguizări
  • ambiguizării
plural
  • ambiguizări
  • ambiguizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ambiguiza
  • silabație: am-bi-gu-i-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambiguiza
  • ambiguizare
  • ambiguizat
  • ambiguizatu‑
  • ambiguizând
  • ambiguizându‑
 singular plural
  • ambiguizează
  • ambiguizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambiguizez
 (să)
  • ambiguizez
  • ambiguizam
  • ambiguizai
  • ambiguizasem
a II-a (tu)
  • ambiguizezi
 (să)
  • ambiguizezi
  • ambiguizai
  • ambiguizași
  • ambiguizaseși
a III-a (el, ea)
  • ambiguizează
 (să)
  • ambiguizeze
  • ambiguiza
  • ambiguiză
  • ambiguizase
plural I (noi)
  • ambiguizăm
 (să)
  • ambiguizăm
  • ambiguizam
  • ambiguizarăm
  • ambiguizaserăm
  • ambiguizasem
a II-a (voi)
  • ambiguizați
 (să)
  • ambiguizați
  • ambiguizați
  • ambiguizarăți
  • ambiguizaserăți
  • ambiguizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambiguizează
 (să)
  • ambiguizeze
  • ambiguizau
  • ambiguizară
  • ambiguizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambiguizare, ambiguizărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a ambiguiza; dobândire a unui caracter ambiguu. DEX '09 DEX '98 MDA2
etimologie:
  • vezi ambiguiza DEX '09 DEX '98 MDA2

ambiguiza, ambiguizezverb

  • 1. A face să devină ambiguu. DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00
etimologie:
  • Ambiguu + sufix -iza. DEX '09 DEX '98 MDA2 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.