ambeta ambetare ambetat

  • 1. A (se) plictisi.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN învechit

etimologie:

O definiție

ambetá (-téz, -át), vb. – A supăra, a deranja. Fr. embêter. Este galicism, care apare pentru prima oară la Duiliu Zamfirescu.

Intrare: ambeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambeta ambetare ambetat ambetând singular plural
ambetea ambetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambetez (să) ambetez ambetam ambetai ambetasem
a II-a (tu) ambetezi (să) ambetezi ambetai ambetași ambetaseși
a III-a (el, ea) ambetea (să) ambeteze ambeta ambetă ambetase
plural I (noi) ambetăm (să) ambetăm ambetam ambetarăm ambetaserăm, ambetasem*
a II-a (voi) ambetați (să) ambetați ambetați ambetarăți ambetaserăți, ambetaseți*
a III-a (ei, ele) ambetea (să) ambeteze ambetau ambeta ambetaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

7 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări”. Le prezentăm pentru edificare.

ambetá vtr [At: DA ms / Pzi: -téz / E: fr embêter] 1-2 (Frî) A (se) plictisi.

AMBETÁ, ambetez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) plictisi. – Din fr. embêter.

AMBETÁ, ambetez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) plictisi. – Din fr. embêter.

ambetá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 ambeteáză

ambetá vb., ind. prez. 1 sg. ambetéz, 3 sg. și pl. ambeteáză

AMBETÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) plictisi. [< fr. embêter].

AMBETÁ vb. tr., refl. a (se) plictisi. (< fr. embêter)