19 definiții pentru ambasador

ambasadór, -oáre sf [At: NEGRUZZI, S. I, 178 / Pl:-i, -oare / E: fr ambassadeur] 1 Persoană însărcinată cu o misiune diplomatică pe lângă un guvern străin. 2 (Spc) Șeful unei misiuni diplomatice permanente de primul rang a unui stat pe lângă guvernul altui stat. 3 (Irn; pex) Persoană trimisă de cineva cu o însărcinare.

AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur.

AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur.

AMBASADÓR, -OÁRE, ambasadori, -oare, s. m. și f. Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – Din fr. ambassadeur.

AMBASADÓR, ambasadori, s. m. 1. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior al unui stat pe lîngă alt stat. Ambasadorul a prezentat președintelui personalul ambasadei. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723. A fost mai apoi ambasador în Englitera. NEGRUZZI, S. I 178. 2. Persoană trimisă cu o misiune specială, importantă, pe lîngă un stat sau un for internațional. ◊ Fig. Poporul romîn primește cu dragă inimă pe tinerii soli ai popoarelor, adevărați ambasadori ai dorinței de pace și de viață a omenirii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2723.

AMBASADÓR, ambasadori, s. m. Reprezentant diplomatic plenipotențiar de rang superior. ♦ Persoană trimisă cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. – După fr. ambassadeur.

ambasadór s. m., pl. ambasadóri

ambasadór s. m., pl. ambasadóri

AMBASADÓR s. (POL.) (înv.) legat.

AMBASADÓR s.m. Reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat. ♦ Persoană care are o misiune specială pe lângă un stat sau o organizație internațională. [< fr. ambassadeur].

AMBASADÓR, -OÁRE s. m. f. 1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizație internațională. 2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj. (< fr. ambassadeur)

AMBASADÓR ~i m. 1) Reprezentant diplomatic cu rangul cel mai înalt. 2) Persoană cu o misiune specială pe lângă un stat sau un for internațional. ~ al păcii. /<fr. ambassadeur

ambasador m. reprezentantul unui Stat pe lângă alt Stat.

*ambasadór m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a făcut ambasseor, apoĭ -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unuĭ stat mare în alt stat mare, superior în rang ministruluĭ plenipotențiar, care reprezintă state maĭ micĭ.

ambasadoáre s. f., g.-d. art. ambasadoárei; pl. ambasadoáre

ambasadoáre s. f., g.-d. art. ambasadoárei; pl. ambasadoáre

*ambasadoáre f., pl. tot așa (d. ambasador). Soție de ambasador. Femeĭe trimeasă c' o mare misiune politică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ambasador, -oare, ambasadori, -oare s. m., s. f. (intl.) 1. complice la un delict 2. proxenet

Intrare: ambasador
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambasador ambasadorul
plural ambasadori ambasadorii
genitiv-dativ singular ambasador ambasadorului
plural ambasadori ambasadorilor
vocativ singular
plural