2 intrări

5 definiții

amarináre s. f., g.-d. art. amarinării

amariná vt [At: DN3 / V: -niza / Pzi: -néz / E: fr amariner] (Rar) A obișnui echipajul unei nave cu marea, cu viața de bord.

amariná vb., ind. prez. 1 sg. amarinéz, 3 sg. și pl. amarineáză

AMARINÁ vb. I tr. A obișnui echipajul unei nave cu marea, cu viața de bord. [Var. amariniza vb. I. / < fr. amariner].

AMARINÁ vb. tr. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord. (< fr. amariner)

Intrare: amarina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amarina amarinare amarinat amarinând singular plural
amarinea amarinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amarinez (să) amarinez amarinam amarinai amarinasem
a II-a (tu) amarinezi (să) amarinezi amarinai amarinași amarinaseși
a III-a (el, ea) amarinea (să) amarineze amarina amarină amarinase
plural I (noi) amarinăm (să) amarinăm amarinam amarinarăm amarinaserăm, amarinasem*
a II-a (voi) amarinați (să) amarinați amarinați amarinarăți amarinaserăți, amarinaseți*
a III-a (ei, ele) amarinea (să) amarineze amarinau amarina amarinaseră
Intrare: amarinare
amarinare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amarinare amarinarea
plural amarinări amarinările
genitiv-dativ singular amarinări amarinării
plural amarinări amarinărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)