2 intrări
5 definiții
amarináre s. f., g.-d. art. amarinării
amarina vt [At: DN3 / V: ~niza / Pzi: ~nez / E: fr amariner] (Rar) A obișnui echipajul unei nave cu marea, cu viața de bord.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amariná vb., ind. prez. 1 sg. amarinéz, 3 sg. și pl. amarineáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMARINÁ vb. I tr. A obișnui echipajul unei nave cu marea, cu viața de bord. [Var. amariniza vb. I. / < fr. amariner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AMARINÁ vb. tr. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord. (< fr. amariner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: amarina
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) amarina | amarinare | amarinat | amarinând | singular | plural | ||
| amarinează | amarinați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | amarinez | (să) amarinez | amarinam | amarinai | amarinasem | |
| a II-a (tu) | amarinezi | (să) amarinezi | amarinai | amarinași | amarinaseși | ||
| a III-a (el, ea) | amarinează | (să) amarineze | amarina | amarină | amarinase | ||
| plural | I (noi) | amarinăm | (să) amarinăm | amarinam | amarinarăm | amarinaserăm, amarinasem* | |
| a II-a (voi) | amarinați | (să) amarinați | amarinați | amarinarăți | amarinaserăți, amarinaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | amarinează | (să) amarineze | amarinau | amarinară | amarinaseră | ||
Intrare: amarinare
amarinare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | amarinare | amarinarea |
| plural | amarinări | amarinările | |
| genitiv-dativ | singular | amarinări | amarinării |
| plural | amarinări | amarinărilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)