2 intrări

16 definiții

amanetat, ~ă a [At: (a. 1835), URICARIUL VIII, 141/26 / Pl: ~ați, ~e / E: amaneta] (Jur) Care a fost pus amanet (1).

AMANETÁT adj. (pop.) zălogit. (Bun ~.)

amanetá vtr [At: I. IONESCU, D. 267 / Pzi: ~téz / E: amanet] (Jur) A da (pune) gaj Si: amanetari.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. (în trecut) A pune (ceva) amanet, a da în gaj, a zălogi. V. ipoteca. Așezarea noastră socială și politică era alcătuită din «simple firme fără conținut», cu o birocrație coruptă, cu moșierime feudală, cu politicieni gata să amaneteze... oricui bogățiile țării. SADOVEANU, N. F. 134. Te-am ascultat, dar, gîndește-te și tu, pînă cînd? Ce-o să mai amanetăm la urma urmelor? DELAVRANCEA, S. 113.

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.

amanetá (a ~) vb., ind. prez. 3 amaneteáză

amanetá vb., ind. prez. 1 sg. amanetéz, 3 sg. și pl. amaneteáză

AMANETÁ vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)

A amaneta ≠ a răscumpăra

A AMANETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A da ca amanet; a zălogi. 2) (obiecte) A lua ca amanet; a zălogi. /Din amanet

amanetà v. 1. a pune amanet; 2. a da ostatic.

amanetéz și em- v. tr. (d. amanet). Pun amanet.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMANETAT adj. (pop.) zălogit. (Bun ~.)

AMANETA vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)

Intrare: amaneta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amaneta
  • amanetare
  • amanetat
  • amanetatu‑
  • amanetând
  • amanetându‑
singular plural
  • amanetea
  • amanetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amanetez
(să)
  • amanetez
  • amanetam
  • amanetai
  • amanetasem
a II-a (tu)
  • amanetezi
(să)
  • amanetezi
  • amanetai
  • amanetași
  • amanetaseși
a III-a (el, ea)
  • amanetea
(să)
  • amaneteze
  • amaneta
  • amanetă
  • amanetase
plural I (noi)
  • amanetăm
(să)
  • amanetăm
  • amanetam
  • amanetarăm
  • amanetaserăm
  • amanetasem
a II-a (voi)
  • amanetați
(să)
  • amanetați
  • amanetați
  • amanetarăți
  • amanetaserăți
  • amanetaseți
a III-a (ei, ele)
  • amanetea
(să)
  • amaneteze
  • amanetau
  • amaneta
  • amanetaseră
Intrare: amanetat
amanetat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amanetat
  • amanetatul
  • amanetatu‑
  • amaneta
  • amanetata
plural
  • amanetați
  • amanetații
  • amanetate
  • amanetatele
genitiv-dativ singular
  • amanetat
  • amanetatului
  • amanetate
  • amanetatei
plural
  • amanetați
  • amanetaților
  • amanetate
  • amanetatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)