11 definiții pentru amandea

amándea i [At: ALECSANDRI, T. 723 / V: ~ ela, ~ dilea / E: tc amadè] (Mol) Exclamație care exprimă un îndemn, o avertizare Si: pe ei, păzea,

AMÁNDEA interj. (Reg.) Dă năvală! fuga! – Din tc. amade „gata, pregătit”.

AMÁNDEA interj. (Reg.) Dă navală! fuga! – Din tc. āmade „gata, pregătit”.

AMÁNDEA interj. (Mold.; exclamație care îndeamnă la năvală asupra cuiva sau la fugă) Fuga ! zbughește-o ! Iar eu, amandea pe ușă afară plîngînd, și încep a răcni cît îmi lua gura, strigînd megieșii. CREANGĂ, A. 133. Cum le-om zări, amandea pe ele. ALECSANDRI, T. I 266.

AMÁNDEA interj. (Reg.) Dă năvală! fuga! zbughește-o! Iar eu, amandea pe ușă afară plângând (CREANGĂ). – Tc. amade „gata, pregătit”.

amándea interj. – Iute, în grabă. Tc. hemende „și imediat” (Iogu, GS, V, 362). După Șeineanu, II, 19 (urmat de Lokotsch 65 și de DAR), din tc. amade, per. amade „repede”.

amandeà ! int. Mold. năvală de odată ! iute ! cum om vedea Rusaliile, amandea pe ele ! AL. [Turc. AMADÈ, gata (a da năvală)].

amándea (ea dift.) interj. care arată răpezeala [!] (precipitarea) la chilipir (Mold): copiiĭ, cum vazură [!] merele, amandea pe ele: amandea la mere, copiĭ! (turc. [d. pers.] ĭaghmande, prădînd, d. ĭaghma, pradă V. ĭama).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

amandea! interj. pleacă!

Intrare: amandea
amandea interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR