2 intrări

8 definiții

amărunțíre sf vz amărunțire

amărunțí1 v vz amănunți

amărunțí2 v vz mărunți

amărunțí, amărunțésc vb. IV (înv.) 1. a fărâma pământul, ca semințele să încolțească mai repede 2. a desface în părți mici, a detalia, a analiza

amărunțì v. 1. a fărăma pământul ca semințele să încolțească mai repede; 2. fig. a desface în părți mărunte, a analiza.

amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez.

amărunțésc, V. amănunțesc și mărunțesc.

mărunțésc v. tr. Fac mărunt (tăind, sfărămînd [!]): a mărunți pămîntu cu grebla. – Și inm- și am-. Vechĭ măruntéz și -jéz.

Intrare: amărunțire
amărunțire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amărunțire amărunțirea
plural amărunțiri amărunțirile
genitiv-dativ singular amărunțiri amărunțirii
plural amărunțiri amărunțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: amărunți
verb (VT401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) amărunți amărunțire amărunțit amărunțind singular plural
amărunțește amărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) amărunțesc (să) amărunțesc amărunțeam amărunții amărunțisem
a II-a (tu) amărunțești (să) amărunțești amărunțeai amărunțiși amărunțiseși
a III-a (el, ea) amărunțește (să) amărunțească amărunțea amărunți amărunțise
plural I (noi) amărunțim (să) amărunțim amărunțeam amărunțirăm amărunțiserăm, amărunțisem*
a II-a (voi) amărunțiți (să) amărunțiți amărunțeați amărunțirăți amărunțiserăți, amărunțiseți*
a III-a (ei, ele) amărunțesc (să) amărunțească amărunțeau amărunți amărunțiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)