6 definiții pentru amărunțelul

AMĂRUNȚÉLUL s. n. art. (Reg.; în loc. adv.) De-amărunțelul = cu minuțiozitate, cu atenție, în amănunt. – Amărunt + suf. -el.

AMĂRUNȚÉLUL s. n. art. (Reg.; în loc. adv.) De-amărunțelul = cu minuțiozitate, cu atenție, în amănunt. – Amănunt + suf. -el.

AMĂRUNȚÉLUL s. n. art. (Mold.; numai în loc. adv.) De-amărunțelul = cu minuțiozitate, cu atenție, cu de-amănuntul, din fir în păr. Cercetîndu-l cu de-amărunțelul, au aflat floarea în tureatca ciubotei. SBIERA, P. 101. Cercetați lucrurile de-amărunțelul. CONTEMPORANUL, IV 503.

AMĂRUNȚÉLUL s. n. art. (Reg.; în expr.) De-amărunțelul = cu minuțiozitate, cu atenție. – Din [de] + amărunt + suf. -el.

amărunțél sn [At: CONTEMPORANUL IV, 503/25 / E: amărunt + -el] (Pfm; îlav) De ~ ul Cu minuțiozitate.

Intrare: amărunțelul
Surse flexiune: DOR