7 definiții pentru amărăluță

AMĂRĂLÚȚĂ, amărăluțe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis).Amăreală + suf. -uță.

AMĂRĂLÚȚĂ, amărăluțe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis).Amăreală + suf. -uță.

AMĂRĂLÚȚĂ, amărăluțe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis). – Din amăreală + suf. -uță.

amărălúță s. f., g.-d. art. amărălúței; pl. amărălúțe

amărălúță s. f., g.-d. art. amărălúței; pl. amărălúțe

amărălúță sf [At: PANȚU, Pl. / Pl: ~țe / E: amărel + -uță] (Reg) Mică plantă erbacee din familia gentianaceelor, cu tulpina ramificată chiar de la bază, cu mici flori galbene-aurii, ce conține un suc amar cu proprietăți tonice Si: amăruță (Cicendia filiformis).

AMĂRĂLÚȚĂ ~e f. pop. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și cu flori mici, galbene, amare. /amăreală + suf. ~uță

Intrare: amărăluță
amărăluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amărăluță amărăluța
plural amărăluțe amărăluțele
genitiv-dativ singular amărăluțe amărăluței
plural amărăluțe amărăluțelor
vocativ singular
plural