12 definiții pentru amăgitor

amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: ~i, ~oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a Înșelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Orn; Mol) Berbecel.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.

AMĂGITÓR1, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. Care amăgește, înșelător. V. iluzoriu. În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386.

AMĂGITÓR2, -OÁRE, amăgitori, -oare, s. m. și f. Persoană care amăgește. Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227.

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.

amăgitór adj. m., pl. amăgitóri; f. sg. și pl. amăgitoáre

amăgitór adj. m., pl. amăgitóri; f. sg. și pl. amăgitoáre

AMĂGITÓR adj., s. 1. v. înșelător. 2. s., adj. v. seducător.

amăgitor a. care amăgește: visul cel amăgitor. ║ m. cel ce amăgește, înșelător dibaciu.

amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMĂGITOR adj., s. 1. adj. înșelător, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 2. s., adj. ademenitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

Intrare: amăgitor
amăgitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorul
  • amăgitoru‑
  • amăgitoare
  • amăgitoarea
plural
  • amăgitori
  • amăgitorii
  • amăgitoare
  • amăgitoarele
genitiv-dativ singular
  • amăgitor
  • amăgitorului
  • amăgitoare
  • amăgitoarei
plural
  • amăgitori
  • amăgitorilor
  • amăgitoare
  • amăgitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)