4 definiții pentru amăgelnic

amăgélnic, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 23 / Pl: ~ici, ~ice! / E: amăgi + -elnic] (Înv) Amăgitor.

AMĂGELNIC adj. (Mold.) Amăgitor, înșelător. Au cu aceasta a ta amăgealnică socoteală să mă amăgești? CD 1698, 29r. Amăgealnice tocmeale. CANTEMIR, HR.; cf. CD 1770, 35r. ♢ (Substantival) Deci, acmu, o, amăgealnico, aceasta iaste împărățiia ta, așea iaste putearea ta. CD 1698, 3v; cf. CD 1770, 3v. Etimologie: amăgi + suf. -elnic. Cf. alnic, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiș, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreț, opăcitor, șugubăț (2), șuvealnic, telpiz.

amăgélnic, amăgélnică, amăgélnici, amăgélnice adj. (înv.) amăgitor, înșelător

amăgélnic, -ă adj. Vechĭ. Amăgitor: vorbe amăgelnice.

Intrare: amăgelnic
amăgelnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amăgelnic amăgelnicul amăgelnică amăgelnica
plural amăgelnici amăgelnicii amăgelnice amăgelnicele
genitiv-dativ singular amăgelnic amăgelnicului amăgelnice amăgelnicei
plural amăgelnici amăgelnicilor amăgelnice amăgelnicelor
vocativ singular
plural