ALVEOLO- v. alveolă.

ALVEOL(O)-/ALVEO- elem. „alveolă”. (< fr. alvéol/o/-, alvéo-, cf. lat. alveolus)

ALVEOL- v. alveolă.

ALVEOLĂ s.f. 1. Cavitate în osul maxilar în care sunt înfipți dinții. ◊ Alveolă pulmonară = Cavitate mică ce se găsește în plămîni la capătul bronhiilor. 2. Căsuță construită de albine în fagure pentru depozitarea mierii și creșterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitură. ♦ Locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători. 4. Intrînd format prin retragerea de la aliniere a unei clădiri pe o stradă. ♦ Loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei sau dintr-un spațiu plantat, amenajat special și cu bănci. 5. Scobitură creată la suprafața unei roci omogene, datorită eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveolă eoliană = mică adîncitură a solului săpată de vînt în regiunile deșerte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, unde se păstrează ouăle. // (În forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la alveolă”, „de alveolă”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alvéole, cf. lat. alveolus – cavitate mică].

ALVEO- elem. alveol(o)-.

ALVEOLO- „alveolă, alveolar”. ◊ L. alveolus „albioară, cavitate mică” > fr. alvéolo-, engl. id. > rom. alveolo-. □ ~clazie (v. -clazie), s. f., proces de distrugere progresivă a sistemului osos alveolar; ~plastie (v. -plastie), s. f., reconstituire chirurgicală a crestei alveolare edentate; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de deschidere a alveolelor dentare.

ALVEO- „alveolă, alveolar”. ◊ L. alveus „cavitate, albie, adîncitură” > fr. alvéo- > rom. alveo-. □ ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru determinarea calităților plastice ale făinii; sin. extensimetru; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare grafică la alveograf; ~liză (v. -liză), s. f., proces de distrugere patologică a țesutului alveolar dentar.

ALVEOL-, v. ALVEOLO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală la nivelul unei alveole dentare.

ALVEOLI- „alveolă”. ◊ L. alveolus „albie mică” > fr. alvéoli-, engl. id. > rom. alveoli-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de alveolă.