ALUVIÁL, -Ă, aluviali, -e, adj. Format din aluviuni; aluvionar. [Pr.: -vi-al] – Din fr. alluvial.

ALUVIÁL, -Ă, aluviali, -e, adj. Format din aluviune; aluvionar. [Pr.: -vi-al] – Din fr. alluvial.

ALUVIÁL, -Ă, aluviali, -e, adj. Format prin aluviune. Teren aluvial. – Pronunțat: -vi-al.

ALUVIÁL, -Ă, aluviali, -e, adj. Format prin aluviune. [Pr.: -vi-al] – Fr. alluvial.

aluviál (-vi-al) adj. m., pl. aluviáli; f. aluviálă, pl. aluviále

aluviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. aluviáli; f. sg. aluviálă, pl. aluviále

aluviál, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 55 / P: -vi-al / Pl: ~i, -e / E: fr alluvial] Produs prin aluviune Si: aluvionar. Cf mâlos.

ALUVIÁL adj. aluvionar. (Formații ~.)

ALUVIÁL, -Ă adj. Format prin aluviune; aluvionar. [Pron. -vi-al. / < fr. alluvial].

ALUVIÁL, -Ă adj. produs de aluviuni. (< fr. alluvial)

aluvial a. produs prin aluviune: teren aluvial.

ALUVIÁL adj. aluvionar. (Formații ~.)

câmpie aluvială (engl.= flood plain), corespondentul albiei majore în profilul unui râu, în cursul inferior. Din p.d.v. sedim. se caracterizează prin acumulări tabulare sau elongate, de material fin (silt, mâl) cu laminații paralele (uneori ritmice) și prin microsecvențe fining-up, însoțite în top de poligoane de contracție, fitoclaste, paleosoluri și resturi de rădăcini. Sin. luncă.