11 definiții pentru alunecuș lunecuș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alunecúș sn [At: DEX2 / V: lu- / Pl: ~uri / E: aluneca + -uș] 1 (Rar) Alunecare. 2 Loc alunecos (3). 3 Ghețuș.

ALUNECÚȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. – Aluneca + suf. -uș.

ALUNECÚȘ, (1) alunecușuri, s. n. 1. Loc alunecos. ♦ Ghețuș. 2. (Rar) Alunecare. [Var.: lunecúș s. n.] – Aluneca + suf. -uș.

ALUNECÚȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume. EMINESCU, O. IV 118.

ALUNECÚȘ, alunecușuri, s. n. Lunecuș – Din aluneca + suf. -uș.

alunecuș n. 1. loc, ghiață pe care s’alunecă; 2. poleiu.

alunecúș n., pl. -urĭ. Loc pe unde alunecĭ, cum ar fi din cauza poleĭuluĭ saŭ a noroĭuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alunecúș s. n., pl. alunecúșuri

alunecúș s. n., pl. alunecúșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALUNECÚȘ s. v. ghețuș.

ALUNECUȘ s. ghețuș, lunecuș, (reg.) răpăguș, (Ban.) rapăg.

Intrare: alunecuș
alunecuș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunecuș
  • alunecușul
  • alunecușu‑
plural
  • alunecușuri
  • alunecușurile
genitiv-dativ singular
  • alunecuș
  • alunecușului
plural
  • alunecușuri
  • alunecușurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lunecuș
  • lunecușul
  • lunecușu‑
plural
  • lunecușuri
  • lunecușurile
genitiv-dativ singular
  • lunecuș
  • lunecușului
plural
  • lunecușuri
  • lunecușurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alunecuș lunecuș

etimologie:

  • Aluneca + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09