8 definiții pentru alunecătură
ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.
- sursa: DEX '09
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. (Fig.) O alunecătură a gîndurilor în gol îl făcu să tresară: era să adoarmă. D. ZAMFIRESCU, R. 245.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
alunecătúră s. f., g.-d. art. alunecătúrii; pl. alunecătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alunecătúră s. f., g.-d. art. alunecătúrii; pl. alunecătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alunecătúră sf [At: DEX2 / V: lu- / Pl: ~ri / E: aluneca + -tură] 1-3 Alunecare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alunecătúră f., pl. ĭ. Modu alunecăriĭ: așa alunecătură n' am maĭ văzut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
|
substantiv feminin
(F43)
Surse flexiune: DOR |
nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | alunecătură | alunecătura |
| plural | alunecături | alunecăturile | |
| genitiv-dativ | singular | alunecături | alunecăturii |
| plural | alunecături | alunecăturilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||