8 definiții pentru alunecătură

alunecătúră sf [At: DEX2 / V: lu- / Pl: ~ri / E: aluneca + -tură] 1-3 Alunecare (1-3).

ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.

ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.

ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. (Fig.) O alunecătură a gîndurilor în gol îl făcu să tresară: era să adoarmă. D. ZAMFIRESCU, R. 245.

ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tură.

alunecătúră s. f., g.-d. art. alunecătúrii; pl. alunecătúri

alunecătúră s. f., g.-d. art. alunecătúrii; pl. alunecătúri

alunecătúră f., pl. ĭ. Modu alunecăriĭ: așa alunecătură n' am maĭ văzut.

Intrare: alunecătură
alunecătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alunecătu alunecătura
plural alunecături alunecăturile
genitiv-dativ singular alunecături alunecăturii
plural alunecături alunecăturilor
vocativ singular
plural