11 definiții pentru alunecător

alunecătór, -oáre [At: CADE / Pl: ~i, -oare / E: aluneca + -tor] 1 a Care alunecă (1). 2 sn (Mec; în angrenajul unui mecanism) Piesă pe care alunecă altă piesă. 3 sn (Spc; la armele de foc) Bucată de oțel pe care alunecă înălțătorul pentru reglarea distanței de tragere. 4 sn (La acele macazurilor) Piesă de reazem pe care alunecă acul.

ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Aluneca + suf. ător.

ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. -ător.

ALUNECĂTÓR1, alunecătoare, s. n. Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Alunecătorul strungului. Alunecătorul unei arme de foc.

ALUNECĂTÓR2, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă.

ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tor.

alunecătór2 s. n., pl. alunecătoáre

alunecătór1 adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre

alunecătór adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre

alunecătór s. n., pl. alunecătoáre

ALUNECĂTÓR ~oáre n. Piesă metalică la unele mașini, care se mișcă prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ător

Intrare: alunecător
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alunecător alunecătorul alunecătoare alunecătoarea
plural alunecători alunecătorii alunecătoare alunecătoarele
genitiv-dativ singular alunecător alunecătorului alunecătoare alunecătoarei
plural alunecători alunecătorilor alunecătoare alunecătoarelor
vocativ singular
plural