2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alunecător, ~oare [At: CADE / Pl: ~i, ~oare / E: aluneca + -tor] 1 a Care alunecă (1). 2 sn (Mec; în angrenajul unui mecanism) Piesă pe care alunecă altă piesă. 3 sn (Spc; la armele de foc) Bucată de oțel pe care alunecă înălțătorul pentru reglarea distanței de tragere. 4 sn (La acele macazurilor) Piesă de reazem pe care alunecă acul.

ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Aluneca + suf. ător.

ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Aluneca + suf. -ător.

ALUNECĂTÓR1, alunecătoare, s. n. Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. Alunecătorul strungului. Alunecătorul unei arme de foc.

ALUNECĂTÓR2, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă.

ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tor.

ALUNECĂTÓR ~oáre n. Piesă metalică la unele mașini, care se mișcă prin alunecare. /a aluneca + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alunecătór2 s. n., pl. alunecătoáre

alunecătór1 adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre

alunecătór s. n., pl. alunecătoáre

alunecătór adj. m., pl. alunecătóri; f. sg. și pl. alunecătoáre

Intrare: alunecător (adj.)
alunecător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunecător
  • alunecătorul
  • alunecătoru‑
  • alunecătoare
  • alunecătoarea
plural
  • alunecători
  • alunecătorii
  • alunecătoare
  • alunecătoarele
genitiv-dativ singular
  • alunecător
  • alunecătorului
  • alunecătoare
  • alunecătoarei
plural
  • alunecători
  • alunecătorilor
  • alunecătoare
  • alunecătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: alunecător (s.n.)
alunecător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alunecător
  • alunecătorul
  • alunecătoru‑
plural
  • alunecătoare
  • alunecătoarele
genitiv-dativ singular
  • alunecător
  • alunecătorului
plural
  • alunecătoare
  • alunecătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alunecător (adj.)

  • 1. Care alunecă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Aluneca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98

alunecător (s.n.)

  • 1. Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Alunecătorul strungului. Alunecătorul unei arme de foc.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Aluneca + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98