4 definiții pentru alumn


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alúmn, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ger Alumnus, lat alumnus] (Iuz) 1 Discipol. 2 Elev.

ALÚMN, -Ă s.m. și f. (Liv.) Discipol; elev. [Cf. lat. alumnus, it. alunno, germ. Alumnus].

ALÚMN, -Ă s. m. f. elev într-un alumnat. (< lat. alumnus, it. alumno, germ. Alumnus)

alúmn, -ă s. m. f. (livr.) Elev, discipol ◊ „[Conform principiului] comunității universitare pe profesorii pensionari și pe foștii absolvenți (alumni) îi dorim uniți în jurul Almei Mater.” ◊ „22” 38/94 p. 9. ◊ „Vin apoi alumnii Minervei și ai lui Apollo.” R.lit. 22/96 p. 7 (cf. lat. alumnus, it. alumno, germ. Alumnus; DN3)

Intrare: alumn
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alumn
  • alumnul
  • alumnu‑
plural
  • alumni
  • alumnii
genitiv-dativ singular
  • alumn
  • alumnului
plural
  • alumni
  • alumnilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)