17 definiții pentru alumină alumin

alumínă sfs [At DA / V: alumin sm / E: fr alumine] (Chm; Min) 1 Oxid de aluminiu care servește la fabricarea aluminiului prin electroliză. 2 (îf -in) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului.

ALUMÍNĂ s. f. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială). – Din fr. alumine.

ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine.

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.

ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].

ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)

alumină f. oxid metalic derivat din aluminiu.

*alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.

alumín (varietate de caolin) s. n.

alumín (varietate de caolin) s. n.

ALUMÍN s.n. (Geol.) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [< fr. alumine].

ALUMÍN s. n. varietate de caolin folosită în industria cauciucului. (< fr. alumine)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALUMÍNĂ s. (CHIM.) oxid de aluminiu.

Intrare: alumină
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alumi alumina
plural
genitiv-dativ singular alumine aluminei
plural
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alumin aluminul
plural
genitiv-dativ singular alumin aluminului
plural
vocativ singular
plural