17 definiții pentru alumină / alumin alumin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alumínă sfs [At: DA / V: alumin sm / E: fr alumine] (Chm; Min) 1 Oxid de aluminiu care servește la fabricarea aluminiului prin electroliză. 2 (Îf -in) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului.

ALUMÍNĂ s. f. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială). – Din fr. alumine.

ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine.

ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].

ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)

alumină f. oxid metalic derivat din aluminiu.

*alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.

ALUMÍN s.n. (Geol.) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [< fr. alumine].

ALUMÍN s. n. varietate de caolin folosită în industria cauciucului. (< fr. alumine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

alumín (varietate de caolin) s. n.

alumín (varietate de caolin) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.

ALUMI s. (CHIM.) oxid de aluminiu.

Intrare: alumină / alumin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alumi
  • alumina
plural
genitiv-dativ singular
  • alumine
  • aluminei
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alumin
  • aluminul
  • aluminu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • alumin
  • aluminului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alumină / alumin alumin

  • 1. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială).
    surse: DEX '09 DN
  • 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului.
    surse: DEX '98 DN

etimologie: