17 definiții pentru alumină alumin

alumínă sfs [At DA / V: alumin sm / E: fr alumine] (Chm; Min) 1 Oxid de aluminiu care servește la fabricarea aluminiului prin electroliză. 2 (îf -in) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului.

ALUMÍNĂ s. f. Oxid de aluminiu (obținut pe cale industrială). – Din fr. alumine.

ALUMÍNĂ s. f. 1. Oxid de aluminiu. 2. (În forma alumin) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [Var.: alumín s. n.] – Din fr. alumine.

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

alumínă (oxid de aluminiu) s. f., g.-d. art. alumínei

ALUMÍNĂ s. v. oxid de aluminiu.

ALUMÍNĂ s.f. (Geol.) Oxid natural de aluminiu, a cărui formă cristalizată este corindonul. [< fr. alumine].

ALUMÍNĂ s. f. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase. (< fr. alumine)

alumină f. oxid metalic derivat din aluminiu.

*alumínă f., pl. e (d. aluminiŭ; fr. alumine). Chim. Oxid metalic derivat din aluminiŭ, care, divers colorat de alte oxide metalice, constitue un oare care număr de petre [!] prețĭoase (rubin, safir, topaz ș. a.). V. corindon.

alumín (varietate de caolin) s. n.

alumín (varietate de caolin) s. n.

ALUMÍN s.n. (Geol.) Varietate de caolin, folosită în industria cauciucului. [< fr. alumine].

ALUMÍN s. n. varietate de caolin folosită în industria cauciucului. (< fr. alumine)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALUMÍNĂ s. (CHIM.) oxid de aluminiu.

Intrare: alumină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alumi alumina
plural
genitiv-dativ singular alumine aluminei
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alumin aluminul
plural
genitiv-dativ singular alumin aluminului
plural
vocativ singular
plural