4 definiții pentru altoitor

altoitór, -oáre [At: CANTEMIR, HR. 14/27 / P: ~to-i~ / V: altui-, -oare, (reg) altuitoriu, -oare, (Trs) oltoi-, -oare, oltui-, -oare, (Mol) ultui-, -oare, hultui-, -oare / Pl: ~ri, -e / E: altoi + -(i)tor] 1-2 smf a (Persoană) care altoiește.

altoitór s. m., pl. altoitóri

altoitor m. 1. cel ce altoește; 2. vaccinator.

altoitór, -oáre adj. și s. Care altoĭește. V. vaccinator.

Intrare: altoitor
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoitor altoitorul
plural altoitori altoitorii
genitiv-dativ singular altoitor altoitorului
plural altoitori altoitorilor
vocativ singular
plural