4 definiții pentru altoitor
altoitór, -oáre [At: CANTEMIR, HR. 14/27 / P: ~to-i~ / V: altui-, -oare, (reg) altuitoriu, -oare, (Trs) oltoi-, -oare, oltui-, -oare, (Mol) ultui-, -oare, hultui-, -oare / Pl: ~ri, -e / E: altoi + -(i)tor] 1-2 smf a (Persoană) care altoiește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
altoitór s. m., pl. altoitóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
altoitor m. 1. cel ce altoește; 2. vaccinator.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
altoitór, -oáre adj. și s. Care altoĭește. V. vaccinator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: altoitor
altoitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | altoitor | altoitorul |
| plural | altoitori | altoitorii | |
| genitiv-dativ | singular | altoitor | altoitorului |
| plural | altoitori | altoitorilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||