14 definiții pentru alpin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alpín, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 49 / Pl: ~i, ~e / E: fr alpin] 1-6 Care (trăiește sau) se găsește (în Alpi ori) în munți înalți sau (în creierul munților) Si: alpic (1-6). 7 Care aparține munților Alpi. 8-9 Caracteristic munților Alpi sau regiunilor muntoase înalte. 10-11 Referitor la munții Alpi sau la regiunile muntoase înalte.

ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Care aparține sau care este caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte; alpestru. – Din fr. alpin, lat. alpinus.

ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Care aparține sau care este caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte; alpestru. – Din fr. alpin, lat. alpinus.

ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi; care se găsește, trăiește sau crește în regiunile muntoase înalte. Pășuni alpine.

ALPÍN, -Ă, alpini, -e, adj. Caracteristic munților Alpi sau, p. ext., regiunilor muntoase înalte. – Fr. alpin (lat. lit. alpinus).

ALPÍN, -Ă adj. Caracteristic munților Alpi. ♦ (P. ext.) Care se află, trăiește în regiunile muntoase înalte; alpestru. [Pl. -ni, -ne. / < fr. alpin, it. alpino, cf. Alpi – munți în Europa].

ALPÍN, -Ă adj. caracteristic munților Alpi. ◊ (p. ext.) din regiunile muntoase înalte; alpestru. (< fr. alpin, lat. alpinus)

ALPÍN ~ă (~i, ~e) Care ține de munții Alpi și de regiunile muntoase înalte. Pășuni ~e. Sport ~. /<fr. alpin, lat. alpinus

alpin a. care se află pe Alpi sau pe munți înalți: plante alpine.

*alpín, -ă adj. (lat. alpinas). Care trăĭește saŭ crește pe Alpĭ saŭ pe alțĭ munțĭ înalțĭ: vînătorĭ alpinĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alpín adj. m., pl. alpíni; f. alpínă, pl. alpíne

alpín adj. m., pl. alpíni; f. sg. alpină, pl. alpíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALPÍN adj. (GEOGR.) (livr.) alpestru. (Vegetație ~.)

ALPIN adj. (GEOGR.) (livr.) alpestru. (Vegetație ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CINGHÍȚA ALPÍNĂ s. f. Pasăre mică (c. 18 cm), de cîrd, bună zburătoare, călătoare, din ordinul paseriformelor, oaspete de iarnă în România în zonele alpine, cu capul cenușiu și restul penajului cafeniu-cenușiu deschis (Montifringilla nivalis).

Intrare: alpin
alpin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alpin
  • alpinul
  • alpinu‑
  • alpi
  • alpina
plural
  • alpini
  • alpinii
  • alpine
  • alpinele
genitiv-dativ singular
  • alpin
  • alpinului
  • alpine
  • alpinei
plural
  • alpini
  • alpinilor
  • alpine
  • alpinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alpin

  • 1. Care aparține sau care este caracteristic munților Alpi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Care aparține sau care este caracteristic regiunilor muntoase înalte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: alpestru un exemplu
      exemple
      • Pășuni alpine.
        surse: DLRLC

etimologie: