ALOTRIOFAGÍE s.f. Tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile. [< fr. allotriophagie, cf. gr. allotrios – străin, phagein – a mânca].

ALOTRIOFAGÍE s. f. tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile. (< fr. allotriophagie)

ALOTRIO- „diferit, anormal, impropriu”. ◊ gr. allotrios „diferit, deosebit” > fr. allotrio-, germ. id., engl. id. > rom. alotrio-. □ ~fagie (v. -fagie), s. f., tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; ~morf (v. -morf), adj., referitor la mineralele care nu au formă proprie, ci o iau pe aceea a cavităților unde se află.