8 definiții pentru alogism
alogísm sn [At: DEX2 / E: ger Alogismus] Curent filozofic ce nega statutul gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere.
ALOGÍSM s. n. Curent în filosofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALOGÍSM s. n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
alogísm s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alogísm s. n., pl. alogísme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALOGÍSM s.n. 1. Judecată care contrazice logica. 2. Negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, practicată de sceptici, mistici și fideiști. [Pl. -me. / cf. germ. Alogismus < gr. a – fără, logos – rațiune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALOGÍSM s. n. 1. judecată care contrazice logica. 2. negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, la sceptici, mistici și fideiști. (< germ. Alogismus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ALOGÍSM n. 1) Judecată care contrazice logica. 2) Negare a gândirii logice ca mijloc de cunoaștere a adevărului, preconizată de adepții unor concepții filozofice. /<germ. Alogismus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: Ortografic, DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||