opțiuni
  • info

9 definiții pentru alogism

Explicative DEX

ALOGISM s. n. Curent în filosofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.

alogism sn [At: DEX2 / E: ger Alogismus] Curent filozofic ce nega statutul gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere.

ALOGISM s. n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.

ALOGISM s.n. 1. Judecată care contrazice logica. 2. Negare a gîndirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, practicată de sceptici, mistici și fideiști. [Pl. -me. / cf. germ. Alogismus < gr. a – fără, logos – rațiune].

ALOGISM s. n. 1. judecată care contrazice logica. 2. negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, la sceptici, mistici și fideiști. (< germ. Alogismus)

ALOGISM n. 1) Judecată care contrazice logica. 2) Negare a gândirii logice ca mijloc de cunoaștere a adevărului, preconizată de adepții unor concepții filozofice. /<germ. Alogismus

Ortografice DOOM

alogism s. n.

alogism s. n.

alogism s. n., pl. alogisme

Intrare: alogism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alogism
  • alogismul
  • alogismu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • alogism
  • alogismului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alogismsubstantiv neutru

  • 1. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. DEX '09 DN
  • 2. Judecată care contrazice logica. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.