8 definiții pentru alogism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alogísm sn [At: DEX2 / E: ger Alogismus] Curent filozofic ce nega statutul gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere.

ALOGÍSM s. n. Curent în filosofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.

ALOGÍSM s. n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.

ALOGÍSM s.n. 1. Judecată care contrazice logica. 2. Negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, practicată de sceptici, mistici și fideiști. [Pl. -me. / cf. germ. Alogismus < gr. a – fără, logos – rațiune].

ALOGÍSM s. n. 1. judecată care contrazice logica. 2. negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, la sceptici, mistici și fideiști. (< germ. Alogismus)

ALOGÍSM n. 1) Judecată care contrazice logica. 2) Negare a gândirii logice ca mijloc de cunoaștere a adevărului, preconizată de adepții unor concepții filozofice. /<germ. Alogismus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alogísm s. n., pl. alogísme

Intrare: alogism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alogism
  • alogismul
  • alogismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • alogism
  • alogismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alogism

  • 1. Curent în filosofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Judecată care contrazice logica.
    surse: DN

etimologie: