8 definiții pentru alogism

ALOGÍSM s. n. Curent în filosofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.

ALOGÍSM s. n. Curent în filozofie care preconiza negarea gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, susținut de sceptici, mistici și fideiști. – Din germ. Alogismus.

alogísm s. n., pl. alogísme

alogísm sn [At: DEX2 / E: ger Alogismus] Curent filozofic ce nega statutul gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere.

ALOGÍSM s.n. 1. Judecată care contrazice logica. 2. Negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, practicată de sceptici, mistici și fideiști. [Pl. -me. / cf. germ. Alogismus < gr. a – fără, logos – rațiune].

ALOGÍSM s. n. 1. judecată care contrazice logica. 2. negare a gândirii logice ca mijloc științific de cunoaștere autentică, la sceptici, mistici și fideiști. (< germ. Alogismus)

ALOGÍSM n. 1) Judecată care contrazice logica. 2) Negare a gândirii logice ca mijloc de cunoaștere a adevărului, preconizată de adepții unor concepții filozofice. /<germ. Alogismus

Intrare: alogism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alogism alogismul
plural alogisme alogismele
genitiv-dativ singular alogism alogismului
plural alogisme alogismelor
vocativ singular
plural