9 definiții pentru alintătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alintătúră sf [At: CIHAC I / Pl: ~ri / E: alinta + -ură] 1 Răsfățare. 2 Râzgâietură. Cochetărie. 4 Ființă care se răsfață.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare, dezmierdare.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. – Din alinta + suf. -(ă)tură.

alintătúră f., pl. ĭ. Vorbă de alintare, ca: puiule (copile), Lenuța (Elena). Copil saŭ femeĭe alintată: uf, ce alintătură nesuferită!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alintătúră s. f., g.-d. art. alintătúrii; pl. alintătúri

alintătúră s. f., g.-d. art. alintătúrii; pl. alintătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALINTĂTÚRĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.

alintătu s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

Intrare: alintătură
alintătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alintătu
  • alintătura
plural
  • alintături
  • alintăturile
genitiv-dativ singular
  • alintături
  • alintăturii
plural
  • alintături
  • alintăturilor
vocativ singular
plural

alintătură

etimologie:

  • Alinta + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09