10 definiții pentru alintătură

alintătúră sf [At: CIHAC I / Pl: ~ri / E: alinta + -ură] 1 Răsfățare. 2 Râzgâietură. Cochetărie. 4 Ființă care se răsfață.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare, dezmierdare.

ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. – Din alinta + suf. -(ă)tură.

alintătúră s. f., g.-d. art. alintătúrii; pl. alintătúri

alintătúră s. f., g.-d. art. alintătúrii; pl. alintătúri

ALINTĂTÚRĂ s. v. alintare, dezmierdare, mângâiere.

alintătúră f., pl. ĭ. Vorbă de alintare, ca: puiule (copile), Lenuța (Elena). Copil saŭ femeĭe alintată: uf, ce alintătură nesuferită!


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alintătúră s. v. ALINTARE. DEZMIERDARE. MÎNGÎIERE.

Intrare: alintătură
alintătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alintătu alintătura
plural alintături alintăturile
genitiv-dativ singular alintături alintăturii
plural alintături alintăturilor
vocativ singular
plural