12 definiții pentru aliniament

aliniamént sn [At: CULIANU, C. 44 / Pl: ~e / E: alignement] 1 Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. 2 (Top) Materializare (prin jaloane, țăruși de pichetare etc.) a unei linii drepte sau a axei unui traseu de cale de comunicație. 3 (Ast) Metoda ~ elor Trecerea de la poziția unei constelații la aceea a celorlalte prin simple prelungiri de linii, pentru a cunoaște constelațiile pe bolta cerească.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive. 3. (Mil.) Fâșie de teren care, datorită condițiilor naturale, prezintă o importanță tactică, operativă sau strategică pentru acțiunile de luptă ce se desfășoară în raionul respectiv. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. (Numai în expr.) Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși de pichetare etc. – Pronunțat; -ni-a-.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. [Pr.: -ni-a-] – După fr. alignement.

aliniamént (-ni-a-) s. n., pl. aliniaménte

aliniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. aliniaménte

ALINIAMÉNT s.n. Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. ◊ Aliniament de teren = linie de teren definită, de regulă, prin puncte caracteristice. [Pron. -ni-a-, pl. -te, var. alineament s.n. / După fr. alignement].

ALINIAMÉNT s. n. 1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice. 2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive. (după fr. alignement)

ALINIAMÉNT ~e n. Poziție a mai multor puncte de-a lungul unei linii. ~ de teren. [Sil. -ni-a-] /<fr. alignement


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALINIAMENT linia sau fâșia rezultată din reunirea mai multor puncte din teren care prezintă interes pentru acțiunile trupelor. Când aliniamentul este determinat de o fâșie de obiective, acesta este definit în documentele de luptă prin limita dinainte a respectivei fâșii. Aliniamentul poate fi: rectiliniu, curbiliniu, continuu, discontinuu, deschis sau închis (când marchează A. pe care se organizează apărarea antiaeriană). Aliniamentele mai pot fi:de bombardament, de interceptare, pentru alarmă aeriană, etc.

ALINIAMÉNT (după fr.) s. n. 1. Linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte (repere); p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive. 3. (MILIT.) Fâșie de teren care, datorită condițiilor naturale, prezintă o importanță tactică, operativă sau strategică pentru acțiunile de luptă ce se desfășoară în raionul respectiv.

Intrare: aliniament
aliniament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliniament aliniamentul
plural aliniamente aliniamentele
genitiv-dativ singular aliniament aliniamentului
plural aliniamente aliniamentelor
vocativ singular
plural