13 definiții pentru aliniament alineament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aliniamént sn [At: CULIANU, C. 44 / Pl: ~e / E: alignement] 1 Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. 2 (Top) Materializare (prin jaloane, țăruși de pichetare etc.) a unei linii drepte sau a axei unui traseu de cale de comunicație. 3 (Ast) Metoda ~ elor Trecerea de la poziția unei constelații la aceea a celorlalte prin simple prelungiri de linii, pentru a cunoaște constelațiile pe bolta cerească.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive. 3. (Mil.) Fâșie de teren care, datorită condițiilor naturale, prezintă o importanță tactică, operativă sau strategică pentru acțiunile de luptă ce se desfășoară în raionul respectiv. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. 1. Linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte; p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. (Numai în expr.) Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși de pichetare etc. – Pronunțat; -ni-a-.

ALINIAMÉNT, aliniamente, s. n. Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc. [Pr.: -ni-a-] – După fr. alignement.

ALINIAMÉNT s.n. Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii. ◊ Aliniament de teren = linie de teren definită, de regulă, prin puncte caracteristice. [Pron. -ni-a-, pl. -te, var. alineament s.n. / După fr. alignement].

ALINIAMÉNT s. n. 1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice. 2. porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive. (după fr. alignement)

ALINIAMÉNT ~e n. Poziție a mai multor puncte de-a lungul unei linii. ~ de teren. [Sil. -ni-a-] /<fr. alignement

ALINEAMÉNT s.n. v. aliniament.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aliniamént (-ni-a-) s. n., pl. aliniaménte

aliniamént s. n. (sil. -ni-a-), pl. aliniaménte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALINIAMENT linia sau fâșia rezultată din reunirea mai multor puncte din teren care prezintă interes pentru acțiunile trupelor. Când aliniamentul este determinat de o fâșie de obiective, acesta este definit în documentele de luptă prin limita dinainte a respectivei fâșii. Aliniamentul poate fi: rectiliniu, curbiliniu, continuu, discontinuu, deschis sau închis (când marchează A. pe care se organizează apărarea antiaeriană). Aliniamentele mai pot fi:de bombardament, de interceptare, pentru alarmă aeriană, etc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALINIAMÉNT (după fr.) s. n. 1. Linie dreaptă, determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte (repere); p. ext. poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație, cuprinsă între două curbe consecutive. 3. (MILIT.) Fâșie de teren care, datorită condițiilor naturale, prezintă o importanță tactică, operativă sau strategică pentru acțiunile de luptă ce se desfășoară în raionul respectiv.

Intrare: aliniament
aliniament substantiv neutru
  • silabație: -ni-a-ment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliniament
  • aliniamentul
  • aliniamentu‑
plural
  • aliniamente
  • aliniamentele
genitiv-dativ singular
  • aliniament
  • aliniamentului
plural
  • aliniamente
  • aliniamentelor
vocativ singular
plural
alineament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alineament
  • alineamentul
  • alineamentu‑
plural
  • alineamente
  • alineamentele
genitiv-dativ singular
  • alineament
  • alineamentului
plural
  • alineamente
  • alineamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aliniament alineament

  • 1. Linie dreaptă determinată pe un teren prin poziția mai multor puncte sau obiecte.
    surse: DEX '09
    • 1.1. prin extensiune Poziția mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
    • 1.2. Aliniament de teren = linie de teren marcată prin jaloane, țăruși etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Porțiune dreaptă din traseul unei căi de comunicație cuprinsă între două curbe consecutive.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 3. (termen) militar Fâșie de teren care, datorită condițiilor naturale, prezintă o importanță tactică, operativă sau strategică pentru acțiunile de luptă ce se desfășoară în raionul respectiv.
    surse: DEX '09

etimologie: