7 definiții pentru alinătură

alinătúră sf [At: SADOVEANU, V. F. 83 / Pl: ~ri / E: alina + -(ă)tură] 1 Alinare. 2 (Reg) Pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate. 3 (Reg) Loc (într-un râu) unde apa stă liniștită.

ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură.

ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. (Rar) Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Alina + suf. -ătură.

ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. Loc într-un rîu unde apa stă liniștită. Pescarul de păstrăvi la apa Frumoasei pășește din stîncă in stîncă, se încovoaie pe subt cetini... ca să ajungă cu șfichiul muștei pînă la alinătura de sub malul de dincolo. SADOVEANU, V. F. 67.

ALINĂTÚRĂ, alinături, s. f. Loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită. – Din alina + suf. -(ă)tură.

alinătúră (rar) s. f., g.-d. art. alinătúrii; pl. alinătúri

alinătúră s. f., g.-d. art. alinătúrii; pl. alinătúri

Intrare: alinătură
alinătură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alinătu alinătura
plural alinături alinăturile
genitiv-dativ singular alinături alinăturii
plural alinături alinăturilor
vocativ singular
plural