11 definiții pentru alinător

alinătór, -toáre a [At: I. NEGRUZZI, S. V. 197 / Pl: ~i, -oare / V: (înv) -iu, -oare / E: alina + -ător] 1-4 Care (domolește) (liniștește) (ușurează sau) mângâie.

ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.

ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină. – Alina + suf. -ător.

ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care domolește, potolește, calmează; liniștitor. Cerul peste noi se-ndoaie Cu plînsori alinat oare – Zboară, murgule, prin ploaie! Nu te teme de viitoare! CERNA, P. 137. Călărețu-n sînul luncii umbritoare Simte-o mîngîiere dulce-alinătoare. ALECSANDRI, P. III 152.

ALINĂTÓR, -OÁRE, alinători, -oare, adj. Care alină, liniștitor. – Din alina + suf. -(ă)tor.

alinătór adj. m., pl. alinătóri; f. sg. și pl. alinătoáre

alinătór adj. m., pl. alinătóri; f. sg. și pl. alinătoáre

ALINĂTÓR adj. 1. v. calmant. 2. v. consolator.

ALINĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care alină; care liniștește. Medicament ~. /a alina + suf. ~ător


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALINĂTÓR adj. 1. calmant, liniștitor, (rar) potolitór, ușurătór, (pop.) molcomitór. (O substanță ~.) 2. consolator, mîngîietor, (rar) consolánt, (înv.) mîngîiós. (O vorbă ~.)

Intrare: alinător
alinător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alinător alinătorul alinătoare alinătoarea
plural alinători alinătorii alinătoare alinătoarele
genitiv-dativ singular alinător alinătorului alinătoare alinătoarei
plural alinători alinătorilor alinătoare alinătoarelor
vocativ singular
plural