13 definiții pentru aliment


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aliment sn [At: MACEDONSKI, O. I, 43 / Pl: ~e / E: fr aliment] 1 Substanță care servește la hrănire Si: hrană. 2 (Jur; lpl) Mijloace de trai (acordate prin tribunal pentru întreținerea părinților, soției divorțate, copiilor născuți din părinți divorțați etc.).

ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum.

ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum.

ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice substanță care servește ca hrană. Pîinea e un aliment esențial.Fig. [Cărțile] sînt moștenirea noastră cea bună și neprețuită, în care găsim, aliment sufletului nostru. SADOVEANU, C. 11.

ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice lucru care servește ca hrană. – Fr. aliment (lat. lit. alimentum).

ALIMÉNT s.n. Preparat sau produs natural care se mănâncă și ajută la întreținerea vieții. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum].

ALIMÉNT s. n. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană. (< fr. aliment, lat. alimentum)

ALIMÉNT ~e n. mai ales la pl. Produs în stare naturală sau prelucrat, care servește ca hrană. /<fr. aliment, lat. alimentum

aliment n. 1. orice substanță bună de hrană, nutriment; 2. fig. ceeace întreține sau face să subziste: lemnul este alimentul focului.

*alimént n., pl. e (lat. alimentum, d. álere, a nutri. V. înalt, co-alizez). Nutriment. Fig. Învățătura e alimentu sufletuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alimént s. n., pl. aliménte

alimént s. n., pl. aliménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALIMENT s. hrană, mîncare, (mai ales în limbajul copiilor) papă, (livr.) nutriment, (pop.) bucate (pl.), demîncare, demîncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță.

Intrare: aliment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aliment
  • alimentul
  • alimentu‑
plural
  • alimente
  • alimentele
genitiv-dativ singular
  • aliment
  • alimentului
plural
  • alimente
  • alimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aliment

  • 1. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mâncare 2 exemple
    exemple
    • Pâinea e un aliment esențial.
      surse: DLRLC
    • figurat [Cărțile] sînt moștenirea noastră cea bună și neprețuită, în care găsim aliment sufletului nostru. SADOVEANU, C. 11.
      surse: DLRLC

etimologie: