2 intrări

7 definiții

ALGONKÍN, -Ă, algonkini, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații amerindiene care trăiește îndeosebi în rezervațiile din Statele Unite ale Americii și Canadei. 2. Adj. Care aparține algonkinilor (1), privitor la algonkini. ♦ (Substantivat, f.) Limba algonkină. – Din fr. algonquin.

algonkín (nume etnic) adj. m., s. m., pl. algonkíni; adj. f., s. f. algonkínă, pl. algonkíne

ALGONKÍN, -Ă adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord ◊ (s. f.) limbă vorbită de algonkini. (< germ. Algonkin /indianer/)

algonkínă (limbă) s. f., g.-d. art. algonkínei

algonkínă (limba) s. f., g.-d. art. algonkínei

Algonkini pl. sau Indienii vânători, popor dela N. Americei.

Intrare: algonkin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • algonkin
  • algonkinul
  • algonkinu‑
plural
  • algonkini
  • algonkinii
genitiv-dativ singular
  • algonkin
  • algonkinului
plural
  • algonkini
  • algonkinilor
vocativ singular
plural
Intrare: algonkin (adj.)
algonkin adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • algonkin
  • algonkinul
  • algonkinu‑
  • algonki
  • algonkina
plural
  • algonkini
  • algonkinii
  • algonkine
  • algonkinele
genitiv-dativ singular
  • algonkin
  • algonkinului
  • algonkine
  • algonkinei
plural
  • algonkini
  • algonkinilor
  • algonkine
  • algonkinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)