6 definiții pentru alfavita

ALFAVÍTA S. f. (Învechit) Alfabet; abecedar. Dumneata vrei să mă batjocorești, să mă pui la alfavita, pre mine care știu grecește mai mult decît oricare tînăr de vrîsta mea. NEGRUZZI, S. I 9.

ALFAVÍTA, s. f. (Înv.) Alfabet; abecedar. – Ngr. alfa-vita (numele primelor două litere ale alfabetului grec).

alfavíta sfs [At: MINEIUL (1776), 67, 2/1 / E: ngr ἄλφβντα] (Înv) 1 Alfabet. 2 (Pex) Abecedar Cf alfabet, azbuche, azbucoavnă, bucoavnă.

alfavita f. 1. alfabet (după rostirea Grecilor moderni): d-ta vrei să mă pui la alfavita ? NEGR.; 2. abecedar.

*alfabét n., pl. e (lat. alphabétum, vgr. alphábeton, compus din álpha, A, și bēta, B). Totalitatea literelor uneĭ limbĭ saŭ unor semne convenționale p. corespondență secretă. – Alfabetu latin, de care se folosește maĭ toată lumea cultă, se derivă din cel grecesc, ĭar acesta are maĭ multe litere luate de la Fenicienĭ, care și eĭ, la rîndu lor, aŭ luat maĭ multe litere din ieroglife. – Vechĭ alfavíta (după ngr.).

Intrare: alfavita
alfavita
substantiv feminin (F159) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alfavita alfavita
plural
genitiv-dativ singular alfavite alfavitei
plural
vocativ singular
plural