9 definiții pentru alezor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alezor sn [At: LTR / Pl: ~oare / E: fr alesoir] (Mec) Unealtă (conică sau cilindrică) prevăzută cu dinți puternici și tăietori, servind la alezaj.

ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din fr. alésoir.

ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din fr. alésoir.

ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă de formă cilindrică sau conică, cu dinți tăietori, care servește la alezare.

ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă care servește la alezare. – După fr. alésoir.

ALEZÓR s.n. Unealtă folosită pentru alezare. [Cf. fr. alésoir].

ALEZÓR s. n. unealtă așchietoare pentru alezare. (< fr. alésoir)

ALEZÓR ~oáre n. Sculă folosită pentru a aleza. /<fr. alésoir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alezór s. n., pl. alezoáre

alezór s. n., pl. alezoáre

Intrare: alezor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alezor
  • alezorul
  • alezoru‑
plural
  • alezoare
  • alezoarele
genitiv-dativ singular
  • alezor
  • alezorului
plural
  • alezoare
  • alezoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alezor

  • 1. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: