2 intrări

18 definiții

alezare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: aleza] 1-5 Alezaj (1-5).

ALEZÁRE, alezări, s. f. Acțiunea de a aleza.V. aleza.

ALEZÁRE, alezări, s. f. Acțiunea de a aleza; alezaj. – V. aleza.

ALEZÁRE, alezări, s. f. Operație de lărgire și adîncire prin așchiere a interiorului unui cilindru de mașină (sau a unei găuri cilindrice sau conice făcute într-o piesă de metal) la dimensiunile cerute.

ALEZÁRE, alezări, s. f. Acțiunea de a aleza.

alezáre s. f., g.-d. art. alezắrii; pl. alezắri

alezáre s. f., g.-d. art. alezării; pl. alezări

ALEZÁRE s.f. Acțiunea de a aleza; alezaj; alezat. [< aleza].

alezá v [At: LTR / Pzi: ~zéz / E: fr aléser] (Mec) 1 A prelucra (cu alezorul) interiorul unui cilindru, mărindu-i diametrul. 2 A șlefui (la alezor) o gaură conică sau cilindrică, sfredelită, mai întâi, rudimentar cu burghiul.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere interiorul unui cilindru de mașină, dîndu-i diametrul cerut; a șlefui o gaură conică sau cilindrică făcută într-o piesă de metal.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. – Fr. aléser.

alezá (a ~) vb., ind. prez. 3 alezeáză

alezá vb., ind. prez. 1 sg. alezéz, 3 sg. și pl. alezeáză

ALEZÁ vb. I. tr. A da unui cilindru (de mașină) dimensiunile cerute printr-o prelucrare prin așchiere; a șlefui o gaură conică sau cilindrică dintr-o piesă metalică. [< fr. aléser].

ALEZÁ vb. tr. a prelucra fin prin așchiere un alezaj. (< fr. aléser)

A ALEZÁ ~éz tranz. (interiorul unei piese cilindrice sau conice) A prelucra fin, dând dimensiunile necesare. /<fr. aléser

Intrare: aleza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aleza
  • alezare
  • alezat
  • alezatu‑
  • alezând
  • alezându‑
singular plural
  • alezea
  • alezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alezez
(să)
  • alezez
  • alezam
  • alezai
  • alezasem
a II-a (tu)
  • alezezi
(să)
  • alezezi
  • alezai
  • alezași
  • alezaseși
a III-a (el, ea)
  • alezea
(să)
  • alezeze
  • aleza
  • aleză
  • alezase
plural I (noi)
  • alezăm
(să)
  • alezăm
  • alezam
  • alezarăm
  • alezaserăm
  • alezasem
a II-a (voi)
  • alezați
(să)
  • alezați
  • alezați
  • alezarăți
  • alezaserăți
  • alezaseți
a III-a (ei, ele)
  • alezea
(să)
  • alezeze
  • alezau
  • aleza
  • alezaseră
Intrare: alezare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alezare
  • alezarea
plural
  • alezări
  • alezările
genitiv-dativ singular
  • alezări
  • alezării
plural
  • alezări
  • alezărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)