ALEXII(LE) sf. pl. 📆 Ziua Sf. Alexie (17 Martie); țăranii serbează această zi pentru ca să fie feriți ei și vitele lor de mușcăturile de șarpe și de alte animale.

Alexii f. pl. sărbătoare băbească ce cade la 17 Martie (ziua cuviosului Alexe Boj, omul lui Dumnezeu): la Alexii poporul crede că învie toate jivinile de pe pământ.

alexie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr alexie] (Med) Incapacitate de a citi provocată de unele leziuni în centrii nervoși Si: cecitate verbală.

ALEXIE s.f. (Med.) Incapacitate de a înțelege limbajul scris; cecitate verbală. [< fr. alexie, cf. gr. a – fără, lexis – cuvînt].

ALEXIE s. f. incapacitate patologică de a citi. (< fr. alexie)

ALEXIE f. Boală manifestată prin pierderea capacității de a înțelege limbajul scris. /<fr. alexie

alexie s. f., art. alexia, g.-d. alexii, art. alexiei

alexie s. f., art. alexia, g.-d. alexii, art. alexiei

alexie s. f., art. alexia, g.-d. art. alexiei; pl. alexii

ALEXIE s. v. cecitate verbală.

ALEXIE s. (MED.) cecitate verbală.

ALEXIE 1. Perturbare a capacității de a citi, ca urmare a unor leziuni corticale. Este o afazie* specializată. Poate fi pură (agnozică) sau asociată cu agrafia*. Alexia pură se manifestă ca: alexie globală – incapacitate de citire a notațiilor prin litere, dar nu și a cifrelor; deși poate scrie după dictare, afazicul nu-și poate controla textul scris; alexie literală – incapacitate de a recunoaște anumite litere; alexie verbală – incapacitate de a citi cuvinte, deși literele sunt recunoscute; alexia frazei – incapacitate de a integra literele și cuvintele într-o structură textuală. 2. Incapacitate a unor indivizi normali de a deprinde cititul. Sin. dislexie. L.I.R.