10 definiții pentru alesătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales2 + suf. -ătură.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. ♦ Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. – Ales2 + suf. -ătură.

alesătúră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: ales2 + -ătură] 1-2 (Înv) Alegere (proastă). 3 Hotărnicire. 4 Alegerea părului în cărări, în codițe. 5 (Mpl) Desen, flori dintr-o țesătură. 6 Flori și mustre ornamentale (în felul celor țesute), sculptate în piatră, lemn etc. 7 Țesături împodobite cu flori și cu mustre.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. (Mai ales la pl.) Desene sau flori într-o țesătură de casă. Preuteasa rămase singură cu stativele și-și aplecă mai tare fruntea pe alesături, în umbra amurgului. SADOVEANU, B. 38. Am admirat noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503. ◊ Fig. Finele și grațioasele alesături sculptate pe piatră sură de Albești. ODOBESCU, S. II 512. ♦ Țesătură împodobită cu flori și desene. Scoarțele și alesăturile din casă.

ALESĂTÚRĂ, alesături, s. f. Desene sau flori într-o țesătură de casă. ♦ Țesătură împodobită cu flori și desene. – Din ales2 + suf. -ătură.

ALESĂTÚRĂ ~i f. 1) Modele pe o țesătură de casă. 2) Țesătură astfel ornamentată. /<ales + suf. ~ătură

alesătură f. 1. alegerea părului în codițe; 2. flori sau podoabe (la țesături): ele ieau forma de omidă, de păpușă, de porumbei, etc.

alesătúră f., pl. ĭ. Modu de a alege, de a despărți (a așeza) lucrurile (de ex., la alesu păruluĭ cînd îșĭ împletesc femeile coada). Pl. Florĭ saŭ podoabe la țesăturĭ. – Vechĭ alesúră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alesătu s. f., g.-d. art. alesăturii; pl. alesături

alesătúră s. f., g.-d. art. alesătúrii; pl. alesătúri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alesătúră, alesături, s.f. (reg.) Textile (covor, ștergar, față de masă etc.) confecționate manual sau la războiul de țesut, care, de regulă, constituie zestrea fetelor. – Din ales „lucrat cu flori” + suf. -ătură (DLRM, MDA).

Intrare: alesătură
alesătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alesătu
  • alesătura
plural
  • alesături
  • alesăturile
genitiv-dativ singular
  • alesături
  • alesăturii
plural
  • alesături
  • alesăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alesătu, alesăturisubstantiv feminin

  • 1. Procedeu de ornamentare a țesăturilor populare românești prin separarea și îmbinarea cu mâna, după un model, a firelor de urzeală și de băteală. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Motiv decorativ colorat, realizat în arta populară românească prin procedeul descris mai sus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Preuteasa rămase singură cu stativele și-și aplecă mai tare fruntea pe alesături, în umbra amurgului. SADOVEANU, B. 38. DLRLC
      • format_quote Am admirat noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503. DLRLC
      • format_quote figurat Finele și grațioasele alesături sculptate pe piatră sură de Albești. ODOBESCU, S. II 512. DLRLC
    • 1.2. Țesătură împodobită cu flori și desene. DLRLC
      • format_quote Scoarțele și alesăturile din casă. DLRLC
etimologie:
  • Ales + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.