2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alergător, ~oare a [At: OMILIAR (1640), ap. HEM 837 / V: (15) lergătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: alerga + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aleargă (15) Si: (Trs; înv) alergau. 3-4 sf, a (Șîs piatră ~oare) Piatră de moară care se află deasupra și prin învârtirea căreia se macină grăunțele Cf pârpăriță. 5 sf (Pex) Sistem de măcinat compus din două pietre (una fixă și alta mobilă). 6-7 sfp, a (Șîs păsări ~oare) Ordin de păsări din familia struthionidelor, de proporții uriașe, care aleargă foarte repede și care trăiesc în țările calde. 8 smf Atlet care concurează la probe de alergări. 9 smf (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 10 sm Cal de curse. 11 smf (Olt; mpl) Rude ale mirilor, care ajută la gătit și care servesc la masă Si: (reg) pocânzi. 12 sf Participant la un joc cu mingea nedefinit mai de aproape. 13 sm (Îvr; csnp; îs) ~ de noapte Bărbat afemeiat. 14 sf Alergare (1). 15 sf Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 16 sf (Înv) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. corectată

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.

ALERGĂTÓR1, -OÁRE, alergători, -oare, adj. Care aleargă, care fuge. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învîrtirea căreia se macină boabele. Pietrele de moară se aduc din Gorj și... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă: zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) == păsări care trăiesc în țările calde, avînd corpul foarte mare, aripi rudimentare și picioare lungi cu care aleargă foarte repede. Struțul este o pasăre alergătoare.

ALERGĂTÓR2, -OÁRE, alergători, -oare, s. m. și f. 1. Atlet care concurează în probe de alergări; cal care aleargă la curse. Dinaintea galeriei este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (Rar) Curier. [Zeii] să trimită pe Mercur, alergătorul lor. ISPIRESCU, U. 7.

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învârtirea căreia se macină boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi cu care aleargă foarte repede. 2. S. m. și f. Atlet care concurează la probe de alergări. ♦ (Rar) Curier. ♦ Cal de curse. – Din alerga + suf. -(ă)tor.

ALERGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care aleargă. ◊ Pas ~ fugă. (Păsări) ~oare păsări de talie mare, din țările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră ~oare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + suf. ~ător

ALERGĂTÓR1 ~i m. 1) Sportiv care participă la probe de alergări. ~ pe distanțe lungi. ~ pe distanțe scurte. 2) Cal de curse. /a alerga + suf. ~ător

alergător a. repede: pas alergător. ║ m. cel ce aleargă. ║ f. pl. alergătoare, ordin de pasări cu picioare lungi cari fug iute pe pământ, ca struțul, cazuarul.

alergătór, -oáre adj. Care aleargă. Barb. Pas alergător (fr. pas de course), fugă, mers de fugă. Alergător s. m. Curier: Mercur, alergătoru zeilor. M. pl. Un joc cu mingea. Alergătoare s. f., pl. orĭ. Alergare de caĭ (Vechĭ). Loc de alergare (Vechĭ). Aparatu care ține mosoarele la urzitu pînzeĭ și care se numește și lergătoare (E un cadru în care-s fixate niște sîrme pe care se învîrtesc mosoarele. Cp. cu înțărcătorĭ). Zool. Alergătoare s. f. pl. Păsărĭ care fug, ca struțu, casoaru, dropia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. alergătoáre

alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; (atletă, pasăre) f. sg. și pl. alergătoáre


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ET QUASI CURSORES VITAE LAMPADA TRADUNT (lat.) și ca alergătorii (oamenii) își trec din mână în mână făclia vieții – Lucrețiu, „De rerum natura”, II, 79. Viața este o nesfârșită curgere a generațiilor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

alergător, alergători s. m. 1. (intl.) complice al unui spărgător de locuințe care supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la pl.) încălțăminte

Intrare: alergător (adj.)
alergător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergător
  • alergătorul
  • alergătoru‑
  • alergătoare
  • alergătoarea
plural
  • alergători
  • alergătorii
  • alergătoare
  • alergătoarele
genitiv-dativ singular
  • alergător
  • alergătorului
  • alergătoare
  • alergătoarei
plural
  • alergători
  • alergătorilor
  • alergătoare
  • alergătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: alergător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergător
  • alergătorul
  • alergătoru‑
plural
  • alergători
  • alergătorii
genitiv-dativ singular
  • alergător
  • alergătorului
plural
  • alergători
  • alergătorilor
vocativ singular
  • alergătorule
plural
  • alergătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alergător (adj.)

  • 1. Care aleargă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Piatră alergătoare = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pietrele de moară se aduc din Gorj și... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă: zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat feminin Păsări alergătoare = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Struțul este o pasăre alergătoare.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Alerga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

alergător, -oare (persoană, cal) alergătoare alergător

  • 1. Atlet care concurează la probe de alergări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dinaintea galeriei este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curier un exemplu
    exemple
    • [Zeii] să trimită pe Mercur, alergătorul lor. ISPIRESCU, U. 7.
      surse: DLRLC
  • 3. Cal de curse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Alerga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09