3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALERGĂTOÁRE, alergători, s. f. 1. Unealtă pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala. 2. (Învechit) Loc de alergare. Se vede... o împrejmuire de zăbrele și de stofe atîrnate, formînd o arenă cu două porți...; cerbii intră în alergătoare prin poarta din dreapta. ODOBESCU, S. III 110. ◊ Cal de alergătoare = cal de curse. Aștern pe pînză... chipuri diafane de cai de alergătoare. ODOBESCU, S. III 149.

ALERGĂTOÁRE, alergători, s. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Din alerga + suf. -(ă)toare.

ALERGĂTOÁRE ~óri f. Unealtă pe care se pun mosoarele cu fire pentru a face urzeala. /a alerga + suf. ~ătoare

alergătoare f. 1. piatra de sus a morii (care se învârtește); 2. unealtă compusă din cinci bețe spre a urzi sculurile de țesut.

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.

alergător, ~oare a [At: OMILIAR (1640), ap. HEM 837 / V: (15) lergătoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: alerga + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aleargă (15) Si: (Trs; înv) alergau. 3-4 sf, a (Șîs piatră ~oare) Piatră de moară care se află deasupra și prin învârtirea căreia se macină grăunțele Cf pârpăriță. 5 sf (Pex) Sistem de măcinat compus din două pietre (una fixă și alta mobilă). 6-7 sfp, a (Șîs păsări ~oare) Ordin de păsări din familia struthionidelor, de proporții uriașe, care aleargă foarte repede și care trăiesc în țările calde. 8 smf Atlet care concurează la probe de alergări. 9 smf (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 10 sm Cal de curse. 11 smf (Olt; mpl) Rude ale mirilor, care ajută la gătit și care servesc la masă Si: (reg) pocânzi. 12 sf Participant la un joc cu mingea nedefinit mai de aproape. 13 sm (Îvr; csnp; îs) ~ de noapte Bărbat afemeiat. 14 sf Alergare (1). 15 sf Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 16 sf (Înv) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. corectată

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și f. 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. f. 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (Înv.) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + suf. -ător.

ALERGĂTÓR1, -OÁRE, alergători, -oare, adj. Care aleargă, care fuge. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învîrtirea căreia se macină boabele. Pietrele de moară se aduc din Gorj și... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă: zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) == păsări care trăiesc în țările calde, avînd corpul foarte mare, aripi rudimentare și picioare lungi cu care aleargă foarte repede. Struțul este o pasăre alergătoare.

ALERGĂTÓR2, -OÁRE, alergători, -oare, s. m. și f. 1. Atlet care concurează în probe de alergări; cal care aleargă la curse. Dinaintea galeriei este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (Rar) Curier. [Zeii] să trimită pe Mercur, alergătorul lor. ISPIRESCU, U. 7.

ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aleargă. ◊ Piatră alergătoare (și substantivat, f.) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învârtirea căreia se macină boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, f.) = păsări din țările calde, având picioare lungi cu care aleargă foarte repede. 2. S. m. și f. Atlet care concurează la probe de alergări. ♦ (Rar) Curier. ♦ Cal de curse. – Din alerga + suf. -(ă)tor.

ALERGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care aleargă. ◊ Pas ~ fugă. (Păsări) ~oare păsări de talie mare, din țările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră ~oare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + suf. ~ător

alergător a. repede: pas alergător. ║ m. cel ce aleargă. ║ f. pl. alergătoare, ordin de pasări cu picioare lungi cari fug iute pe pământ, ca struțul, cazuarul.

alergătór, -oáre adj. Care aleargă. Barb. Pas alergător (fr. pas de course), fugă, mers de fugă. Alergător s. m. Curier: Mercur, alergătoru zeilor. M. pl. Un joc cu mingea. Alergătoare s. f., pl. orĭ. Alergare de caĭ (Vechĭ). Loc de alergare (Vechĭ). Aparatu care ține mosoarele la urzitu pînzeĭ și care se numește și lergătoare (E un cadru în care-s fixate niște sîrme pe care se învîrtesc mosoarele. Cp. cu înțărcătorĭ). Zool. Alergătoare s. f. pl. Păsărĭ care fug, ca struțu, casoaru, dropia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alergătoáre (cursă, parc, obiect) s. f., g.-d. art. alergătórii; pl. alergătóri

alergătoáre (cursă, parc de vânătoare, dispozitiv) s. f., g.-d. art. alergătórii; pl. alergătóri

alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. alergătoáre

alergătór adj. m., s. m., pl. alergătóri; (atletă, pasăre) f. sg. și pl. alergătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALERGĂTOÁRE s. (prin Transilv.) leancă. (~ la războiul de țesut.)

ALERGĂTOARE s. (prin Transilv.) leancă. (~ la războiul de țesut.)

Intrare: alergătoare (dispozitiv, parc)
alergătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergătoare
  • alergătoarea
plural
  • alergători
  • alergătorile
genitiv-dativ singular
  • alergători
  • alergătorii
plural
  • alergători
  • alergătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: alergătoare (persoană, cal)
alergătoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergătoare
  • alergătoarea
plural
  • alergătoare
  • alergătoarele
genitiv-dativ singular
  • alergătoare
  • alergătoarei
plural
  • alergătoare
  • alergătoarelor
vocativ singular
  • alergătoare
  • alergătoareo
plural
  • alergătoarelor
Intrare: alergător (adj.)
alergător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alergător
  • alergătorul
  • alergătoru‑
  • alergătoare
  • alergătoarea
plural
  • alergători
  • alergătorii
  • alergătoare
  • alergătoarele
genitiv-dativ singular
  • alergător
  • alergătorului
  • alergătoare
  • alergătoarei
plural
  • alergători
  • alergătorilor
  • alergătoare
  • alergătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alergătoare (dispozitiv, parc)

  • 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: leancă
  • 2. învechit Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se vede... o împrejmuire de zăbrele și de stofe atîrnate, formînd o arenă cu două porți...; cerbii intră în alergătoare prin poarta din dreapta. ODOBESCU, S. III 110.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cal de alergătoare = cal de curse.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aștern pe pînză... chipuri diafane de cai de alergătoare. ODOBESCU, S. III 149.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Alerga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

alergător (adj.)

  • 1. Care aleargă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat feminin Piatră alergătoare = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pietrele de moară se aduc din Gorj și... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă: zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat feminin Păsări alergătoare = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Struțul este o pasăre alergătoare.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Alerga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

alergător, -oare (persoană, cal) alergătoare alergător

  • 1. Atlet care concurează la probe de alergări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dinaintea galeriei este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curier, -ă (persoană) un exemplu
    exemple
    • [Zeii] să trimită pe Mercur, alergătorul lor. ISPIRESCU, U. 7.
      surse: DLRLC
  • 3. Cal de curse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Alerga + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09