2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ALELÉI interj. (Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: aléi interj.] – Et. nec.

ALELÉI interj. (Pop.) Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, amenințarea, părerea de rău sau entuziasmul. [Var.: aléi interj.] – Et. nec.

ALELÉI interj. (Popular) Exclamație care precedă o invocație, exprimînd un sentiment de mînie sau de părere de rău. Alelei, boieri hapsîni, Face-v-ar vîntu țărîni! Că ați fost pînă mai ieri Mari și tari peste averi. DEȘLIU, M. 63 Alelei, hoț de copil, tu cu oile mi-ai păscut iarba, iar eu îți voi mînca capul. BOTA, P. 46. Alelei, tu, Costco, frate, Spune-ne ce gînd te bate? COȘBUC, P. I 130. Alelei, murguleț mic... De-ai putea la bătrînețe, Cum puteai la tinerețe! ALECSANDRI, P. P. 73. ♦ Exclamație de entuziasm. Alelei! pentru tîrnăcoape și seceri. Pentru marea poftă de viață, Pentru aceste proaspete petreceri, Pentru avînturi și pentru întreceri, Pentru sculatul de dimineață! DEȘLIU, G. 19.

ALELÉI interj. Exclamație (precedând o invocație) care exprimă mânia, părerea de rău sau entuziasmul.

aleléi/aléi (pop.) interj.

ALELÉI interj. (se folosește pentru a exprima mirare, ciudă, mânie sau părere de rău). [Sil. -lei] /Orig. nec.

alelei ! int. strigăt de chemare, de îmbărbătare sau de compătimire: alelei! murguleț mic! POP. [V. aleu].

aléi i [At: CREANGĂ, P. 88 / V: alele, alelei, dale, dalelei, dalelele / A: dali și alele și, pentru rimă, pentru rimă aleleu / E: ns cf bg oлeлe] (Îppl) Exclamație folosită ca introducere la invocații, al cărei conținut emoțional variază după felul sentimentului din care se naște invocația (cu excepția notei dureroase).

alélă sf [At: DEX2 / PI: -le / E: fr allèle] (Gen) Genă de un anumit tip de pe același cromozom.

ALÉLĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle.

ALÉLĂ, alele, s. f. (Biol.) Genă de un anumit tip de pe același cromozom. – Din fr. allèle.

ALÉI interj. (Popular) Alelei. Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? CREANGĂ. P. 88. Alei, tu, stea de seară, O să te întreb, drept să-mi spui, Nu știi oare unde-o fi Secu, micul copil? ȘEZ. IV 143.

ALÉLĂ s.f. (Genet.) Formă diferită a unei gene, care determină o trăsătură diferită a unui caracter. [< fr. allèle, it. allele, cf. gr. allelon – alternativ].

ALÉLĂ s. f. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi. (< fr. allèle)

Intrare: alelă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ale alela
plural alele alelele
genitiv-dativ singular alele alelei
plural alele alelelor
vocativ singular
plural
Intrare: alelei
alelei interjecție
Surse flexiune: DOR
Surse flexiune: DOR