10 definiții pentru alegător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alegător, ~oare [At: (a. 1755) URICARIUL XIV, 115/11 / Pl: ~i, ~oare / E: alege + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care alege. 3 a (Jur; înv; îs) Boieri ~ i Boieri care stabileau (având acest drept) delimitarea oficială a moșiilor. 4-5 smf, a (Reg) (Persoană) cu gust delicat la mâncare și pretențios. 6-7 smf, a (Persoană) care are dreptul de a vota la alegeri Si: elector, votant. 8-9 smf, a (Persoană) care votează.

ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.

ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.

ALEGĂTÓR, -ORE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. Fiecare deputat este obligat să dea socoteală în fața alegătorilor de activitatea sa și de aceea a organului ales din care face parte. CONST. R.P.R. 45. Certificatul de alegătoare, care-i flutura în mîini, Părea aripă de porumbel alb, îmbăiat în soare. VINTILĂ, O. 39.

ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din alege + suf. -(ă)tor.

ALEGĂTÓR ~i m. Persoană care votează, care are drept de vot; elector; votant. /a alege + suf. ~ător

alegător m. cel ce alege, care are dreptul de a alege. Alegător e orice cetățean dela vârsta de 21 de ani împliniți.

alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd): alegător în colegiu întîĭ. V. elector.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alegătór s. m., pl. alegătóri

alegătór s. m., pl. alegătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALEGĂTÓRI s. pl. v. electorat.

Intrare: alegător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegător
  • alegătorul
  • alegătoru‑
plural
  • alegători
  • alegătorii
genitiv-dativ singular
  • alegător
  • alegătorului
plural
  • alegători
  • alegătorilor
vocativ singular
  • alegătorule
plural
  • alegătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alegător, -oare alegătoare alegător

  • 1. Persoană care are drept de vot, care votează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: elector votant, -ă 2 exemple
    exemple
    • Fiecare deputat este obligat să dea socoteală în fața alegătorilor de activitatea sa și de aceea a organului ales din care face parte. CONST. R.P.R. 45.
      surse: DLRLC
    • Certificatul de alegătoare, care-i flutura în mîini, Părea aripă de porumbel alb, îmbăiat în soare. VINTILĂ, O. 39.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alege + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09