13 definiții pentru alegătoare

alegătoáre s. f., g.-d. art. alegătoárei; pl. alegătoáre

alegătoáre s. f., g.-d. art. alegătoárei; pl. alegătoáre

alegătór, -oáre [At: (a. 1755) URICARIUL XIV, 115/11 / PI: -i, ~oare / E: alege + -(ă)tor] 1-2 smf a (Persoană) care alege. 3 a (Jur; înv; îs) Boieri ~ i Boieri care stabileau (având acest drept) delimitarea oficială a moșiilor. 4-5 smf a (Reg) (Persoană) cu gust delicat la mâncare și pretențios. 6-7 smf a (Persoană) care are dreptul de a vota la alegeri Si: elector, votant. 8-9 smf a (Persoană) care votează.

ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.

ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.

ALEGĂTÓR, -ORE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. Fiecare deputat este obligat să dea socoteală în fața alegătorilor de activitatea sa și de aceea a organului ales din care face parte. CONST. R.P.R. 45. Certificatul de alegătoare, care-i flutura în mîini, Părea aripă de porumbel alb, îmbăiat în soare. VINTILĂ, O. 39.

ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din alege + suf. -(ă)tor.

alegătór s. m., pl. alegătóri

alegătór s. m., pl. alegătóri

ALEGĂTÓRI s. pl. v. electorat.

ALEGĂTÓR ~i m. Persoană care votează, care are drept de vot; elector; votant. /a alege + suf. ~ător

alegător m. cel ce alege, care are dreptul de a alege. Alegător e orice cetățean dela vârsta de 21 de ani împliniți.

alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd): alegător în colegiu întîĭ. V. elector.

Intrare: alegătoare
alegătoare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alegătoare alegătoarea
plural alegătoare alegătoarele
genitiv-dativ singular alegătoare alegătoarei
plural alegătoare alegătoarelor
vocativ singular
plural