ALCÁLIU, alcalii, s. n. Hidroxid al unor metale alcaline și al ionului amoniu. – Din fr. alcali.

alcaliu sn [At: DA ms / V: (înv) alcali sn / Pl: nct / E: fr alcali] 1 (Chm) Bază. 2 Plantă marină din a cărei cenușă se produce sodă. corectată

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [Pr.: -li-u] – Din fr. alcali.

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșiatic, care colorează în albastru hîrtia roșie de turnesol și care, în unire cu un acid, formează o sare.

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic care, în unire cu un acid, formează o sare. – Fr. alcali.

ALCÁLIU s.n. (Chim.) Compus chimic caustic care albăstrește hârtia roșie de turnesol și care, în unire cu un acid, formează o sare; bază. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. alcali, cf. ar. al-kali – plantă marină].

ALCÁLIU ~i n. mai ales la pl. Compus chimic caustic care albăstrește hârtia roșie de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; bază. /<fr. alcali

alcali² sn vz alcaliu

ALCÁLII s. n. pl. hidroxizii metalelor alcaline. (< fr. alcali)

alcali n. nume dat unor oxide minerale (potasă, sodă, amoniac) și unor substanțe extrase din vegetale: chinina (extrasă din chinchina), morfina (extrasă din mac), nicotina (extrasă din tutun), etc. Mai toate aceste substanțe sunt otrăvuri violente.

amoniac a. se zice de o sare, numită obișnuit țiperig. ║ n. gaz incolor (numit și alcali volatil) compus din azot și hidrogen; dizolvat, se întrebuințează pentru a curăța argintării, grăsimea de pe stofe și pentru a cauteriza mușcătura insectelor sau a șerpilor.

*álcali saŭ alcalí m. și n. fără pl. (fr. alcali, it. sp. álcali, d. ar. al-qali, planta din care se scoate sodiu. V. caliŭ). Chim. O substanță ale căreĭ proprietățĭ chimice-s analoage cu ale sodiuluĭ și potasiuluĭ. Alcali valátil, amoniac.

alcaliu [liu pron. lĭu] s. n., pl. alcalii, art. alcaliile (-li-i-)

alcáliu s. n., pl. alcálii