3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alcáliu sn [At: DA ms / V: (înv) alc ~ ali sn / Pl: nct / E: fr alcali] 1 (Chm) Bază. 2 Plantă marină din a cărei cenușă se produce sodă.

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Hidroxid al unor metale alcaline și al ionului amoniu. – Din fr. alcali.

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [Pr.: -li-u] – Din fr. alcali.

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșiatic, care colorează în albastru hîrtia roșie de turnesol și care, în unire cu un acid, formează o sare.

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic care, în unire cu un acid, formează o sare. – Fr. alcali.

ALCÁLIU s.n. (Chim.) Compus chimic caustic care albăstrește hârtia roșie de turnesol și care, în unire cu un acid, formează o sare; bază. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. alcali, cf. ar. al-kali – plantă marină].

ALCÁLIU ~i n. mai ales la pl. Compus chimic caustic care albăstrește hârtia roșie de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; bază. /<fr. alcali

alcali2 sn vz alcalin[1]

  1. sm (la alcalin, MDA2 indică 4 sm (Înv) Substanță cu proprietăți alcaline.) — Octavian Mocanu

alcali1- [At: DN3 / E: alcalin] Element prim de compunere cu semnificația „alcalin”.

ALCALI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „alcalin”. [< ar. al-kali – plantă marină].

ALCALI- elem. „alcalin”. (< fr. alcali-, cf. ar. al-kali, plantă marină)

ALCÁLII s. n. pl. hidroxizii metalelor alcaline. (< fr. alcali)

alcali n. nume dat unor oxide minerale (potasă, sodă, amoniac) și unor substanțe extrase din vegetale: chinina (extrasă din chinchina), morfina (extrasă din mac), nicotina (extrasă din tutun), etc. Mai toate aceste substanțe sunt otrăvuri violente.

amoniac a. se zice de o sare, numită obișnuit țiperig. ║ n. gaz incolor (numit și alcali volatil) compus din azot și hidrogen; dizolvat, se întrebuințează pentru a curăța argintării, grăsimea de pe stofe și pentru a cauteriza mușcătura insectelor sau a șerpilor.

*álcali saŭ alcalí m. și n. fără pl. (fr. alcali, it. sp. álcali, d. ar. al-qali, planta din care se scoate sodiu. V. caliŭ). Chim. O substanță ale căreĭ proprietățĭ chimice-s analoage cu ale sodiuluĭ și potasiuluĭ. Alcali valátil, amoniac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alcáliu [liu pron. lĭu] s. n., pl. alcálii, art. alcáliile (-li-i-)

alcáliu s. n., pl. alcálii

Intrare: alcaliu
  • pronunție: alcalĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcaliu
  • alcaliul
  • alcaliu‑
plural
  • alcalii
  • alcaliile
genitiv-dativ singular
  • alcaliu
  • alcaliului
plural
  • alcalii
  • alcaliilor
vocativ singular
plural
Intrare: alcali
alcali1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • alcali
substantiv masculin (M95)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcali
  • alcaliul
  • alcaliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • alcali
  • alcaliului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: alcali volatil
alcali volatil substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcali volatil
  • alcaliul volatil
plural
  • alcali volatili
  • alcaliul volatili
genitiv-dativ singular
  • alcali volatil
  • alcaliului volatil
plural
  • alcali volatili
  • alcaliului volatili
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alcaliu

  • 1. Hidroxid al unor metale alcaline și al ionului amoniu.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • diferențiere Compus chimic caustic, cu gust leșietic, care, împreună cu un acid, formează o sare.
    surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: bază (s.f.)

etimologie: