12 definiții pentru alburn

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale; albeț, albuleț. – Din it. alburno, lat. alburnum.

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat între scoarța și inima copacului.

ALBÚRN, alburnuri, s. n. Strat lemnos situat între scoarța și inima trunchiului unui copac. – It. alburno (lat. lit. alburnum).

albúrn s. n., pl. albúrnuri

albúrn s. n., pl. albúrnuri

albúrn sn [At: DA ms / PI: -uri / E: it alburno, lat alburnum] Totalitatea straturilor tinere situate între scoarța și inima trunchiului unui copac, prin care trec apa și sărurile minerale Si: albeț (2), (reg) albuleț (2).

ALBÚRN s. (BOT.) (reg.) albeț, albuleț.

ALBÚRN s.n. (Bot.) Strat lemnos situat între scoarța unui copac și inima lui. [< lat. alburnum].

ALBÚRN s. n. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui. (< it. alburno, lat. alburnum)

ALBÚRN ~uri n. Strat lemnos care se află între coaja de copac și inima acestuia. /<lat. alburnum, it. alburno


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALBÚRN s. (BOT.) (reg.) albéț, albuléț.

Intrare: alburn
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alburn alburnul
plural alburnuri alburnurile
genitiv-dativ singular alburn alburnului
plural alburnuri alburnurilor
vocativ singular
plural