2 intrări

8 definiții

alburíre sf [At: MDA ms / PI: -ri / E: alburi] 1 Răspândire a unei lumini albicioase Si: alburit1 (1). 2 Zărire a ceva alb Si: alburit1 (2).

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspîndi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb, luminos.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

alburí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alburéște, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 să albureáscă

alburí vb., ind. prez. 3 sg. alburéște, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 sg. și pl. albureáscă

alburí vi [At: DDRF / Pzi: -resc / E: alboare] 1 A răspândi o lumină albicioasă. 2 A se zări ca ceva alb.

Intrare: alburire
alburire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alburire alburirea
plural alburiri alburirile
genitiv-dativ singular alburiri alburirii
plural alburiri alburirilor
vocativ singular
plural
Intrare: alburi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alburi alburire alburit alburind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) alburește (să) alburească alburea alburi alburise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) alburesc (să) alburească albureau alburi alburiseră