2 intrări

8 definiții

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Regional) Diminutiv al lui alb; cam alb, destul de alb. Așa de curățică și de albuță. SBIERA, P. 298. Maghiran de cel albuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb2; albicios.

albúț (rar) adj. m., pl. albúți; f. albúță, pl. albúțe

albúț adj. m., pl. albúți; f. sg. albúță, pl. albúțe

albúț, -ă [At: SBIERA, P. 298 / PI: -i, -e / E: alb + -uț] 1-2 Albișor (1-2).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

albuți, albuțesc v. r. a se spăla

Intrare: albuți
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) albuți albuțire albuțit albuțind singular plural
albuțește albuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) albuțesc (să) albuțesc albuțeam albuții albuțisem
a II-a (tu) albuțești (să) albuțești albuțeai albuțiși albuțiseși
a III-a (el, ea) albuțește (să) albuțească albuțea albuți albuțise
plural I (noi) albuțim (să) albuțim albuțeam albuțirăm albuțiserăm, albuțisem*
a II-a (voi) albuțiți (să) albuțiți albuțeați albuțirăți albuțiserăți, albuțiseți*
a III-a (ei, ele) albuțesc (să) albuțească albuțeau albuți albuțiseră
Intrare: albuț
albuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albuț albuțul albuță albuța
plural albuți albuții albuțe albuțele
genitiv-dativ singular albuț albuțului albuțe albuței
plural albuți albuților albuțe albuțelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)