2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albúț, ~ă [At: SBIERA, P. 298 / Pl: ~i, ~e / E: alb + -uț] 1-2 Albișor (1-2).

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Regional) Diminutiv al lui alb; cam alb, destul de alb. Așa de curățică și de albuță. SBIERA, P. 298. Maghiran de cel albuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb2; albicios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albúț (rar) adj. m., pl. albúți; f. albúță, pl. albúțe

albúț adj. m., pl. albúți; f. sg. albúță, pl. albúțe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albuți, albuțesc v. r. a se spăla

Intrare: albuți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albuți
  • albuțire
  • albuțit
  • albuțitu‑
  • albuțind
  • albuțindu‑
singular plural
  • albuțește
  • albuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albuțesc
(să)
  • albuțesc
  • albuțeam
  • albuții
  • albuțisem
a II-a (tu)
  • albuțești
(să)
  • albuțești
  • albuțeai
  • albuțiși
  • albuțiseși
a III-a (el, ea)
  • albuțește
(să)
  • albuțească
  • albuțea
  • albuți
  • albuțise
plural I (noi)
  • albuțim
(să)
  • albuțim
  • albuțeam
  • albuțirăm
  • albuțiserăm
  • albuțisem
a II-a (voi)
  • albuțiți
(să)
  • albuțiți
  • albuțeați
  • albuțirăți
  • albuțiserăți
  • albuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • albuțesc
(să)
  • albuțească
  • albuțeau
  • albuți
  • albuțiseră
Intrare: albuț
albuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albuț
  • albuțul
  • albuțu‑
  • albuță
  • albuța
plural
  • albuți
  • albuții
  • albuțe
  • albuțele
genitiv-dativ singular
  • albuț
  • albuțului
  • albuțe
  • albuței
plural
  • albuți
  • albuților
  • albuțe
  • albuțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albuț

  • 1. rar Diminutiv al lui alb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albicios 2 exemple
    exemple
    • Așa de curățică și de albuță. SBIERA, P. 298.
      surse: DLRLC
    • Măghiran de cel albuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09