7 definiții pentru albuț
albúț, ~ă [At: SBIERA, P. 298 / Pl: ~i, ~e / E: alb + -uț] 1-2 Albișor (1-2).
ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui alb. – Alb + suf. -uț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb. – Alb + suf. -uț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Regional) Diminutiv al lui alb; cam alb, destul de alb. Așa de curățică și de albuță. SBIERA, P. 298. Maghiran de cel albuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb2; albicios.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
albúț (rar) adj. m., pl. albúți; f. albúță, pl. albúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
albúț adj. m., pl. albúți; f. sg. albúță, pl. albúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: albuț
albuț adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | albuț | albuțul | albuță | albuța |
| plural | albuți | albuții | albuțe | albuțele | |
| genitiv-dativ | singular | albuț | albuțului | albuțe | albuței |
| plural | albuți | albuților | albuțe | albuțelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||