12 definiții pentru albinărit

albinărít sn [At: MARIAN, S.R. II, 199 / E: albină + -ărit] 1 Apicultura. 2 (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. V. apicultura.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. – Din albină + suf. -(ă)rit.

ALBINĂRÍT s. v. apicultură.

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupația albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. ~ărit

albinărit n. 1. creșterea albinelor; 2. odinioară, dare pusă pe albine.

albinărít n., pl. urĭ (d. albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALBINĂRÍT s. albinărie, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

Intrare: albinărit
albinărit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albinărit albinăritul
plural
genitiv-dativ singular albinărit albinăritului
plural
vocativ singular
plural