12 definiții pentru albinărit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

albinărít sn [At: MARIAN, S.R. II, 199 / E: albină + -ărit] 1 Apicultura. 2 (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. V. apicultura.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. – Din albină + suf. -(ă)rit.

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupația albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. ~ărit

albinărit n. 1. creșterea albinelor; 2. odinioară, dare pusă pe albine.

albinărít n., pl. urĭ (d. albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBINĂRIT s. albinărie, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

Intrare: albinărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinărit
  • albinăritul
  • albinăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • albinărit
  • albinăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albinăritsubstantiv neutru

etimologie:
  • Albină + sufix -ărit. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.