opțiuni

12 definiții pentru albinărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albinărít sn [At: MARIAN, S.R. II, 199 / E: albină + -ărit] 1 Apicultura. 2 (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. V. apicultura.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. – Din albină + suf. -(ă)rit.

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupația albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. ~ărit

albinărit n. 1. creșterea albinelor; 2. odinioară, dare pusă pe albine.

albinărít n., pl. urĭ (d. albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albinărít s. n.

albinărít s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBINĂRÍT s. v. apicultură.

ALBINĂRIT s. albinărie, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)

Intrare: albinărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albinărit
  • albinăritul
  • albinăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • albinărit
  • albinăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
legătură către această paradigmă

albinărit

etimologie:

  • Albină + sufix -ărit.
    surse: DEX '98 DEX '09