albinărít sn [At: MARIAN, S.R. II, 199 / E: albină + -ărit] 1 Apicultura. 2 (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. 1. Apicultură. 2. (În evul mediu, în Țara Românească) Dare reprezentând a zecea parte din mierea și ceara produse. – Albină + suf. -ărit.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. V. apicultura.

ALBINĂRÍT s. n. Creșterea albinelor. – Din albină + suf. -(ă)rit.

albinărít s. n.

ALBINĂRÍT s. v. apicultură.

ALBINĂRÍT n. 1) Ocupația albinarului; stupărit; prisăcărit. 2) înv. Impozit care se plătea pentru stupi; stupărit; prisăcărit. /albină + suf. ~ărit

albinărit n. 1. creșterea albinelor; 2. odinioară, dare pusă pe albine.

albinărít n., pl. urĭ (d. albină). Cultura albinelor, apicultură. Dare pusă odinioară pe stupĭ.

albinărít s. n.

ALBINĂRIT s. albinărie, apicultură, prisăcărie, prisăcărit, stupărie, stupărit. (Albinarul se ocupă cu ~.)