10 definiții pentru albime

albíme sf [At: ALECSANDRI, P. III, 71 / Pl: ~mi / E: alb + -ime] Albeală (2).

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime.

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime.

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Culoare albă, albeață (1). Iazul singur rămase negru, într-un cearcăn de albime. SADOVEANU, F. J. 443. Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece. ALECSANDRI, P» III 71.

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Din alb2 + suf. -ime.

albíme (rar) s. f., g.-d. art. albímii; pl. albími

albíme s. f., g.-d. art. albímii; pl. albími

albime f. față albă: nici marmura cioplită albimea ta nu ’ntrece AL.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: albime
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albime albimea
plural albimi albimile
genitiv-dativ singular albimi albimii
plural albimi albimilor
vocativ singular
plural