9 definiții pentru albime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime.

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Alb + suf. -ime.

albíme sf [At: ALECSANDRI, P. III, 71 / Pl: ~mi / E: alb + -ime] Albeală (2).

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Culoare albă, albeață (1). Iazul singur rămase negru, într-un cearcăn de albime. SADOVEANU, F. J. 443. Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece. ALECSANDRI, P. III 71.

ALBÍME, albimi, s. f. (Rar) Albeață (1). – Din alb2 + suf. -ime.

albime f. față albă: nici marmura cioplită albimea ta nu ’ntrece AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albíme (rar) s. f., g.-d. art. albímii; pl. albími

albíme s. f., g.-d. art. albímii; pl. albími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: albime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albime
  • albimea
plural
  • albimi
  • albimile
genitiv-dativ singular
  • albimi
  • albimii
plural
  • albimi
  • albimilor
vocativ singular
plural

albime

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: albeață 2 exemple
    exemple
    • Iazul singur rămase negru, într-un cearcăn de albime. SADOVEANU, F. J. 443.
      surse: DLRLC
    • Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece. ALECSANDRI, P. III 71.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09